11 definiții pentru chinuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chinuitor, ~oare [At: EMINESCU, N. 80 / Pl: ~i, ~oare / E: chinui + -tor] 1 a Care chinuiește (pe cineva). 2 sm Persoană care supune pe cineva la chinuri (1). 3 sf (Înv) Instrument de tortură.

CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor.

CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor.

CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește, care provoacă un chin fizic sau moral. Lungile și chinuitoarele așteptări nu atacaseră numai trupul. SADOVEANU, Z. C. 299. După trei luni de drum chinuitor au debarcat la Cayena. BART, E. 275. Cumplit de chinuitoare erau nopțile lui Radu. VLAHUȚĂ, O. A. I 130. ◊ (Adverbial) La trei din noapte vom suda din somn Pe cei ce se lăsară istoviți în noroi... Vom aștepta chinuitor Și-apoi... în șiruri rare vom urca. CAMIL PETRESCU, V. 31. – Pronunțat: -nu-i-.

CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. – Din chinui + suf. -(i)tor.

CHINUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ține de chin; propriu chinului; apăsător. O durere ~oare. [Sil. -nu-i-] /a chinui + suf. ~tor

chinuitor a. și m. care chinuiește.

chinuitór, -oáre adj. Care chinuĭește. Penibil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chinuitór (-nu-i-) adj. m., pl. chinuitóri; f. sg. și pl. chinuitoáre

chinuitór adj. m. (sil. -nu-i-), pl. chinuitóri; f. sg. și pl. chinuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHINUITÓR adj. 1. rebel, supărător, (înv. și pop.) necăjos. (O tuse chinuitoare.) 2. intens, puternic, străpungător, violent, viu, (fig.) ascuțit, sfredelitor. (Durere chinuitoare.) 3. v. obsedant.

CHINUITOR adj 1. rebel, supărător, (înv. și pop.) necăjos. (O tuse ~.) 2. intens, puternic, străpungător, violent, viu, (fig) ascuțit, sfredelitor. (Durere ~.) 3. obsedant, (livr.) torturant, (astăzi rar) torturător, (fig.) tiranic. (Un gînd ~.)

Intrare: chinuitor
chinuitor adjectiv
  • silabație: chi-nu-i-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chinuitor
  • chinuitorul
  • chinuitoru‑
  • chinuitoare
  • chinuitoarea
plural
  • chinuitori
  • chinuitorii
  • chinuitoare
  • chinuitoarele
genitiv-dativ singular
  • chinuitor
  • chinuitorului
  • chinuitoare
  • chinuitoarei
plural
  • chinuitori
  • chinuitorilor
  • chinuitoare
  • chinuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chinuitor

  • 1. Care chinuiește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apăsător (adj.) 4 exemple
    exemple
    • Lungile și chinuitoarele așteptări nu atacaseră numai trupul. SADOVEANU, Z. C. 299.
      surse: DLRLC
    • După trei luni de drum chinuitor au debarcat la Cayena. BART, E. 275.
      surse: DLRLC
    • Cumplit de chinuitoare erau nopțile lui Radu. VLAHUȚĂ, O. A. I 130.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial La trei din noapte vom scula din somn Pe cei ce se lăsară istoviți în noroi... Vom aștepta chinuitor Și-apoi... în șiruri rare vom urca. CAMIL PETRESCU, V. 31.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Chinui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09