3 definiții pentru chintesenția

chintesențiá vb., ind. prez. 1 sg. chintesențiéz, 3 sg. și pl. chintesențiáză

CHINTESENȚIÁ vb. tr. a ridica pe cea mai înaltă treaptă a purității, a subtilității; a rafina; a sintetiza. (< fr. quintessencier)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

chintesențiá vb. I A sintetiza ◊ „Prin condiția ei biologică, Ara chintesențiază Viața ce se cere continuată.” Sc. 16 II 84 p. 4; v. și cerebralism (1966) (din chintesență + -[i]a)

Intrare: chintesenția
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chintesenția
  • chintesențiere
  • chintesențiat
  • chintesențiind
singular plural
  • chintesenția
  • chintesențiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chintesențiez
(să)
  • chintesențiez
  • chintesențiam
  • chintesențiai
  • chintesențiasem
a II-a (tu)
  • chintesențiezi
(să)
  • chintesențiezi
  • chintesențiai
  • chintesențiași
  • chintesențiaseși
a III-a (el, ea)
  • chintesenția
(să)
  • chintesențieze
  • chintesenția
  • chintesenție
  • chintesențiase
plural I (noi)
  • chintesențiem
(să)
  • chintesențiem
  • chintesențiam
  • chintesențiarăm
  • chintesențiaserăm
  • chintesențiasem
a II-a (voi)
  • chintesențiați
(să)
  • chintesențiați
  • chintesențiați
  • chintesențiarăți
  • chintesențiaserăți
  • chintesențiaseți
a III-a (ei, ele)
  • chintesenția
(să)
  • chintesențieze
  • chintesențiau
  • chintesenția
  • chintesențiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)