13 definiții pentru chinonic

chinónic sn [At: GHICA, S. 61 / V: chen~ / Pl: ~uri / E: ngr ϰοινωνιϰόν] (Bis) Priceasnă.

CHINONÍC, chinonice, s. n. Cântare bisericească liturgică executată în timp ce se împărtășește preotul care oficiază slujba. – Din ngr. kinonikón [troparion] „[cântare] cântată în comun”.

CHINONÍC, chinonice, s. n. Cântare bisericească liturgică executată în timp ce se împărtășește preotul ce oficiază slujba. – Din ngr. kinonikón [troparion] „[cântare] cântată în comun”.

CHINONÍC, chinonice, s. n. (Înv.) Cântare bisericească liturgică, în timpul căreia se împărtășesc clericii care slujesc. – Ngr. koinonikón [troparion].

chinoníc s. n., pl. chinoníce

chinoníc s. n., pl. chinoníce

CHINONÍC s. (BIS.) (înv.) priceasnă. (~ul este o cântare bisericească.)

chinoníc (chinoníce), s. n. – Imn liturgic ce se cînta cînd preotul ia împărtășania. Ngr. (ἆσμα) ϰοινωνιϰόν „(cînt) în comun”.

chinonic n. cântare bisericească de împărtășire: n’au mai putut să cânte nici cheruvic nici chinonic GHICA [Gr. mod.].

chinoníc n., pl. e (ngr. kinonikón, [vgr. koinonikón] [subînț. ásma, cîntec], d. koinós, comun. V. cenobiŭ). Priceasnă, troparu pe care-l cîntă coru cînd preutu [!] se împărtășește (ĭa cuminecătura) în altar la liturghie. – Și che-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CHINONÍC s. (BIS.) (înv.) priceásnă. (~ este o cîntare bisericească.)

chinonic (chenonic) (‹ gr. ϰοινωνιϰός, adj., „relativ la comuniune”, de unde [τροπάριον] ϰοινωνιϰόν), cântare executată la strană*, spre sfârșitul liturghiei*, când se cuminecă clericii și credincioșii. C. sunt duminicale, săptămânale, praznincale și pentru toate celelalte sărbători din cursul anului bis. Există c. în toate glasurile (v. eh). În Transilvania și Banat se numește priceas[t]nă (‹ v. sl. причѧшenик, „comuniune, cuminecare”, de la причѧшити, ϰοινωνεῖν, „a fi părtaș”, „a comunica”). În bis. ce posedă cor, este înlocuit uneori prin așa-numitul „concert”.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

chinoníc, chinonice s. n. Imn bisericesc liturgic care se cântă după „Unul sfânt...” la sfârșitul Liturghiei, în timp ce se împărtășesc și credincioșii, și care ține loc de predică. La bisericile care au un cor este înlocuit cu un concert religios; priceasnă. – Din gr. kinonikon.

Intrare: chinonic
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chinonic chinonicul
plural chinonice chinonicele
genitiv-dativ singular chinonic chinonicului
plural chinonice chinonicelor
vocativ singular
plural