chinchină sf [At: LB / V: chină / Pl: ~ne / E: fr quinquina cf chinină] 1 Arbore exotic (din China sau din Mexic), din a cărui scoarță se extrage chinina (Cinchona). 2 (Pex) Scoarța chinchinei (1).

CHINCHINĂ, chinchine, s. f. Arbore exotic care crește în regiunile tropicale, din a cărui scoarță se extrag chinina și alte medicamente tonice (Cinchona) își petrecea zilele plămădind cantaride și pisînd chinchină. NEGRUZZI, S. I 205.

CHINCHINĂ, chinchine, s. f. Arbore exotic (Cinchona) din a cărui scoarță se extrag chinina și alte medicamente tonice. – Fr. quinquina.

CHINCHINĂ s.f. Arbore tropical din a cărui scoarță se extrage chinina. [< fr. quinquina, cf. sp. quinquina].

CHINCHINĂ s. f. arbore tropical din a cărui scoarță se extrage chinina. (< fr. quinquina)

CHINCHINĂ ~e f. Arbore exotic din coaja căruia se extrage chinină; arbore de chinină. /<fr. quinquina

chinchină f. soiu de arbore din America, a cărui scoarță conține substanța numită chinină, bună în contra frigurilor.

*chinchínă f., pl. e (fr. quinquina, prescurtare din quinaquina, cuv. peruvian cu care se numește o coajă febrifugă și care se pronunță kinakina după ortografia spaniolă cu care e scris. Spanioliĭ zic numaĭ quina, scoarța copaculuĭ care dă chinina, și quino, copacu; it. chinchina). Un gen de rubiacee (în bot. cinchóna) din Anzĭ (Perú, Bolivia, Ecŭator și Columbia) din a căror scoarță (numită tot chinchină) se scoate chinina. V. mahon.

chină² sf vz chinchină

chinchină s. f., g.-d. art. chinchinei; pl. chinchine

chinchină s. f., g.-d. art. chinchinei; pl. chinchine

chinchină s. f., g.-d. art. chinchinei; pl. chinchine