opțiuni

11 definiții pentru chimist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chimíst, ~ă smf [At: DA ms / Pl: ~iști, ~e / E: fr chimiste] 1 Persoană care se ocupă cu chimia (1). 2 Specialist în chimie (1).

CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. – Din fr. chimiste.

CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. – Din fr. chimiste.

CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în această știință.

CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, care este specialistă în această știință. – Fr. chimiste.

CHIMÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în chimie. [Cf. fr. chimiste].

CHIMÍST, -Ă s. m. f. specialist în chimie. (< fr. chimiste)

CHIMÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Specialist în chimie. ~-biolog. /<fr. chimiste

chimist m. cel ce se ocupă cu chimia.

*chimíst, -ă s. (d. chimie; fr. chimiste). Persoană care se ocupă de chimie. – Maĭ rar himist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chimíst s. m., pl. chimíști

chimíst s. m., pl. chimíști

Intrare: chimist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chimist
  • chimistul
  • chimistu‑
plural
  • chimiști
  • chimiștii
genitiv-dativ singular
  • chimist
  • chimistului
plural
  • chimiști
  • chimiștilor
vocativ singular
  • chimistule
  • chimiste
plural
  • chimiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chimist, -ă chimist chimistă

  • 1. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: