CHIMIOTERAPIE s. f. Tratament al unor boli cu ajutorul substanțelor chimice; chemoterapie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapie.

chimioterapie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr chimiothérapie] Tratament cu substanțe chimice.

CHIMIOTERAPIE s. f. Tratament al unor boli cu ajutorul substanțelor chimice. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapie.

CHIMIOTERAPIE s.f. Terapie prin substanțe chimice; chemoterapie. [< fr. chimiothérapie].

CHIMIOTERAPIE s. f. elem. chemoterapie.

chimioterapie s. f. (med.) Terapie prin substanțe chimice ◊ „Cercetătorul californian dr. A. M. a prezentat o nouă metodă de administrare a medicamentelor, menită să revoluționeze, potrivit specialiștilor, chimioterapia. În loc de a fi înghițite sau injectate, medicamentele vor fi aplicate sub formă de «timbre», direct pe piele, la locul afecțiunii. [...] Împotriva răului de mare sau de avion, «timbrul», impregnat cu scopolamină, medicament administrat de obicei prin injecții, este lipit pe încheietura mâinii cu câteva zile înainte de efectuarea călătoriei.” Sc. 26 IV 74 p. 6 (din fr. chimiothérapie; DM; DEX, DN3)

CHIMIOTERAPIE f. Tratament al unor boli cu ajutorul substanțelor chimice. [Art. chimioterapia; G.-D. chimioterapiei; Sil. -pi-e] /<fr. chimiothérapie

chimioterapic, ~ă a [At: DEX² / P: ~mi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr chimiotérapique] (Med; d. substanțe de sinteză chimică) Cu acțiune toxică față de organisme parazitare, fără să fie toxică pentru organismul tratat.

chimioterapie (desp. -mi-o-) s. f., art. chimioterapia, g.-d. chimioterapii, art. chimioterapiei

!chimioterapie (-mi-o-) s. f., art. chimioterapia, g.-d. chimioterapii, art. chimioterapiei

chimioterapie v. chemoterapie