7 definiții pentru chimiotaxie

CHIMIOTAXÍE s. f. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotaxie.

CHIMIOTAXÍE, chimiotaxii, s. f. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotaxie.

chimiotaxíe (-mi-o-) s. f., art. chimiotaxía, g.-d. chimiotaxíi, art. chimiotaxíei

chimiotaxíe s. f. (sil. -mi-o-), art. chimiotaxía, g.-d. chimiotaxíi, art. chimiotaxíei

CHIMIOTAXÍE s.f. Atracție sau repulsie pe care o au anumite organisme pentru diferite substanțe chimice; chemotaxie. [Pron. -mi-o-, gen. -iei. / < fr. chimiotaxie, cf. fr. chimie – chimie, gr. taxis – dispoziție].

CHIMIOTAXÍE s. f. chemotactism. (< fr. chimiotaxie)

chimotaxíe sf [At: DEX2 / P: ~mi-o~ / Pl: ~íi / E: fr chimiotaxie] (Blg) Chemotactism.

Intrare: chimiotaxie
chimiotaxie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chimiotaxie chimiotaxia
plural chimiotaxii chimiotaxiile
genitiv-dativ singular chimiotaxii chimiotaxiei
plural chimiotaxii chimiotaxiilor
vocativ singular
plural