2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chilắu sm [At: LB / Pl: ~ắi / E: mg külü (külyü)] (Îvp) Ciocan ferecat Si: (reg) bătac, buzdugan, ghioagă,

chilắŭ n., pl. ăĭe (ung. külü, kölyü, piŭă de bătut postavu, d. turc. külug. V. chĭulug). Trans. Cĭocan foarte mare, baros.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chilắu (-ắi), s. n. – Ciocan de lemn, mai. Pol. kilof (Cihac, II, 49) sau mag. külö (DAR); se pare că ambele cuvinte duc la tc. külünk „tîrnăcop”. – Der. rom. indică faptul că termenul a fost interpretat ca o inovație expresivă, care ar fi reprezentat ideea de „minge” sau „obiect rotund”. Der. chilom, s. n. (mai, ciocan; lovitură de pumn), din tc. külünk, cf. sb. ćulum; chilăviță, s. f. (Banat, Olt., sapă, săpăligă); chilos (var. pilos), adj. (încăpățînat, îndărătnic; rezistent, robust; greoi), cuvînt care se consideră în general der. de la pilă prin aluzie la marea sa rezistență (Candrea; Scriban), dar care este de preferat să se interpreteze ca „tare de cap”; chilug, s. n. (mai), de la var. tc. külug, astăzi numai în expresia tuns chilug „tuns zero”, sau „cu falsă corecție”, mold. pilug, s. n. (pisălog de piuliță); chilimboț, s. m. (bulgăre, boț, grunz; băiețel, mucos), der. expresivă în care se combină *chil- „cocoloș” cu boț; chiloman, s. m. (om robust și rotofei), cu suf. expresiv -man, cf. gogoman, hoțoman, cotoșman; chiloman, s. n. (larmă, scandal, hărmălaie; Arg., kil, litru), pentru al cărui semantism cf. sp. pelotera (al doilea sens se explică printr-o confuzie hazlie cu chilogram). Chiloman, care „nu are origine cunoscută” (Graur, BL, III, 186 și V, 57; cf. DAR), a fost explicat greșit prin chilogram (Pușcariu, Dacor., IV, 137), sau prin țig. keliben „joc, dans”, gen. pl. kelimangero (Graur, 186; Juilland 161).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chilău, chilăi, s.m. (reg.) ciocan ferecat, bătac, buzdugan, ghioagă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHILĂU b. (Vr), < subst. „ciocan, ghioagă” (DLR).

Intrare: chilău
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chilău
  • chilăul
  • chilău‑
plural
  • chilăi
  • chilăii
genitiv-dativ singular
  • chilău
  • chilăului
plural
  • chilăi
  • chilăilor
vocativ singular
plural
Intrare: Chilău
Chilău nume propriu
nume propriu (I3)
  • Chilău
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)