chiciu¹ sn [At: LIUBA – IANA, M. / A: nct / Pl: nct / E: nct] (Atm) 1 (Ban) Șold. 2 Coapsă (de animal).

chiciu³ sn [At: ANTIPA, P. 192, 84 / A: nct / E: nct] 1 Grind care abia a devenit aparent și pe care începe să răsară o vegetație de sălcii și arini. 2 Vârful ascuțit al unui ostrov.

chiciu² sn [At: H II, 251 / A: nct / Pl: nct / E: ns cf srb kiçe] Pădure din care se pot tăia nuiele.

❍ CHICIU (pl. -ciuri) sn. Băn. 🫀 Șold, coapsă.

chici i [At: CHEST. V, 77/35 / E: fo] Cuvânt cu care se strigă după boi și vaci.

CHICI... = PICI...

KITSCH CHICI/ s. n. creație de nivel scăzut, artă de prost gust, pseudoartă. ◊ reproducere, copiere pe scară industrială a unor opere artistice, multiplicate și valorificate comercial; obiect de proastă calitate. (< germ. Kitsch)

chicésc, V. cimpesc.

chícĭ n., pl. urĭ (rudă cu sîrb. kičelj, vîrf. pisc. V. chiceră 1). Banc de nisip, începutu uneĭ insule. Vîrfu uneĭ insule.

cimpésc (Ban.) și (est) cinchésc și chincésc (mă) v. refl. (vsl. čempiti, pol. czupić, id. V. ocimpesc). Mă pitulez, mă stîrcesc, mă ghemuĭesc, mă pun pe vine: se cinchiră la pămînt (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Și cĭunchesc și înc-; și chicesc (Lung. Univ. 16 Dec. 1929, 3, 8). V. cĭucesc 1.

chici (-uri), s. n. – Tufiș, desiș, hățiș. Sl. kiće „crengi” (DAR). Cuvînt rar, de la care pare a deriva chichiriș, s. n. (Banat, pădure, hățiș) pe care DAR preferă să-l pună în legătură cu mag. tekerős „noduros”.

CHICIU, olt. (Am); -7(17B II 92), < subst. băn. chici „șold”.

CHICIU s. v. coapsă, șold.

chiciu s. v. COAPSĂ. ȘOLD.

chici, chiciuri, s.n. (reg.) 1. coapsă, șold. 2. pădure din care se taie nuiele. 3. grind cu vegetație de sălcii și arini; vârf de ostrov; prag.