3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiciu1 sn [At: LIUBA – IANA, M. / A: nct / Pl: nct / E: nct] (Atm) 1 (Ban) Șold. 2 Coapsă (de animal).

chíciu3 sn [At: ANTIPA, P. 192, 84 / A: nct / E: nct] 1 Grind care abia a devenit aparent și pe care începe să răsară o vegetație de sălcii și arini. 2 Vârful ascuțit al unui ostrov.

chiciu2 sn [At: H II, 251 / A: nct / Pl: nct / E: ns cf srb kiçe] Pădure din care se pot tăia nuiele.

chici i [At: CHEST. V, 77/35 / E: fo] Cuvânt cu care se strigă după boi și vaci.

KITSCH CHICI/ s. n. creație de nivel scăzut, artă de prost gust, pseudoartă. ◊ reproducere, copiere pe scară industrială a unor opere artistice, multiplicate și valorificate comercial; obiect de proastă calitate. (< germ. Kitsch)

chícĭ n., pl. urĭ (rudă cu sîrb. kičelj, vîrf. pisc. V. chiceră 1). Banc de nisip, începutu uneĭ insule. Vîrfu uneĭ insule.

cimpésc (Ban.) și (est) cinchésc și chincésc (mă) v. refl. (vsl. čempiti, pol. czupić, id. V. ocimpesc). Mă pitulez, mă stîrcesc, mă ghemuĭesc, mă pun pe vine: se cinchiră la pămînt (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Și cĭunchesc și înc-; și chicesc (Lung. Univ. 16 Dec. 1929, 3, 8). V. cĭucesc 1.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHÍCIU s. v. coapsă, șold.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chíci (-uri), s. n. – Tufiș, desiș, hățiș. Sl. kiće „crengi” (DAR). Cuvînt rar, de la care pare a deriva chichiriș, s. n. (Banat, pădure, hățiș) pe care DAR preferă să-l pună în legătură cu mag. tekerős „noduros”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chici, chíciuri, s.n. (reg.) 1. coapsă, șold. 2. pădure din care se taie nuiele. 3. grind cu vegetație de sălcii și arini; vârf de ostrov; prag.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHICIU, olt. (Am); -7(17B II 92), < subst. băn. chici „șold”.

Intrare: chiciu
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiciu
  • chiciul
  • chiciu‑
plural
  • chicii
  • chiciile
genitiv-dativ singular
  • chiciu
  • chiciului
plural
  • chicii
  • chiciilor
vocativ singular
plural
Intrare: Chiciu
Chiciu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Chiciu
Intrare: chici
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chici
  • chiciul
  • chiciu‑
plural
  • chiciuri
  • chiciurile
genitiv-dativ singular
  • chici
  • chiciului
plural
  • chiciuri
  • chiciurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)