CHIBZUIRE s. 1. deliberare, gîndire, judecare, (fig.) cumpănire, drămuire. (După o îndelungă ~.) 2. deliberare, dezbatere, discutare, discuție, (livr.) pertractare. (A avut loc ~.) 3. chibzuială, chibzuință, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scumpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (Procedează cu multă ~.)