chibz sn [At: ȘINCAI, HR. III, 258/10 / Pl: ~uri / E: chibzui] 1 (Înv; îe) A sta la ~(uri) A sta pe gânduri Si: a se gândi, a reflecta. 2 (Îae) A șovăi. 3 (Îe) A intra în sau la ~uri A se pune pe gânduri.

CHIBZ, chibzuri, s. n. (Învechit, numai în expr.) A sta (sau a intra) în (sau la) chibz (sau chibbzuri) = a sta pe gînduri, a se gîndi, a reflecta, a șovăi. Te văz că stai încă la chibzuri, neștiind ce cale să apuci în lume. ISPIRESCU, U. 22. Intră la chibzuri, cum ar face să prinză pe acești hoți cutezători. ISPIRESCU, L. 372. Măicuța ți-o spus bine Că nu mă dă după tine, Pînă nu vei număra Paiele de p-un hotar Și tot finul dintr-un car... Ba și-atunci în chibz va sta: Dă-mă după tin’, ori ba? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 277.

CHIBZ, chibzuri, s. n. (Înv., în expr.) A sta (sau a intra) în (sau la) chibz (sau chibzuri) = a sta pe gînduri, a reflecta. – Postverbal al lui chibzui.

chibz n. chibzueală momentană; a sta la chibzuri, a medita, a reflecta: dupe ce stătu nițel la chibzuri ISP. [Abstras din chibzui].

chibz n., pl. urĭ (d. a chibzui). Rar. A sta la chibzurĭ, a te gîndi, a sta pe gîndurĭ, a pregeta, a șovăi.

chibz (înv.) s. n., pl. chibzuri (în: a sta în/la chibz, a intra în/la chibzuri)

chibz (înv., în expr.) s. n., pl. chibzuri

chibz s. n., pl. chibzuri