8 definiții pentru chiblă

chíblă1 sf [At: H XVIII, 145 / Pl: ~le / E: ger Giebel] (Aht; Ban) Partea superioară a zidului (din față sau din spate) de formă triunghiulară, pe care se reazemă acoperișul.

chíblă2 sf [At: DEX2 / Pl: ~le / E: ger Kübel, eg kibble] 1 Vas de oțel asemănător cu o găleată, cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină. 2 Cutie de fontă în care se transportă zgura sau alte deșeuri într-o întreprindere siderurgică.

CHÍBLĂ, chible, s. f. 1. Vas de oțel asemănător cu o găleată, cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină. 2. Cutie de fontă în care se transportă zgura sau alte deșeuri într-o întreprindere siderurgică. – Din germ. Kübel, engl. kibble.

CHÍBLĂ, chible, s. f. 1. Vas de oțel asemănător cu o găleată, cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină. 2. Cutie de fontă în care se transportă zgura sau alte deșeuri într-o întreprindere siderurgică. – Din germ. Kübel, engl. kibble.

chíblă (chi-blă) s. f., g.-d. art. chíblei; pl. chíble

chíblă s. f. (sil. -blă), g.-d. art. chíblei; pl. chíble

CHÍBLĂ s. f. 1. vas de oțel cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină. 2. cutia de fontă cu care se transportă zgura în siderurgie. (< engl. Kibble)

chíblă (chíble), s. f. – (Banat) Frontispiciu, terminație triunghiulară a unei fațade. Germ. Giebel (DAR).

Intrare: chiblă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiblă chibla
plural chible chiblele
genitiv-dativ singular chible chiblei
plural chible chiblelor
vocativ singular
plural