6 definiții pentru chiasmă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIÁSMĂ, chiasme, s. f. Formațiune nervoasă din interiorul craniului, rezultată din încrucișarea parțială a fibrelor nervilor optici. [Pr.: chi-as-] – Din fr. chiasma.

CHIÁSMĂ, chiasme, s. f. Formație nervoasă din interiorul craniului, alcătuită din încrucișarea parțială a fibrelor nervilor optici. – Din fr. chiasma.

CHIÁSMĂ s.f. Încrucișare a două formații anatomice (tendoane, nervi). ♦ Punct în care se întretaie cele două ramuri ale nervului optic. ♦ (Biol.) Loc de unire a cromozomilor omologi în timpul profazei. [< fr. chiasma, cf. gr. chiasma].

CHIÁSMĂ s. f. încrucișare a două formații anatomice (tendoane, nervi). ◊ punct intracranian în care se întretaie fibrele nervilor optici ◊ (biol.) aranjare în cruce a cromatidelor în meioză. (< fr. chiasma, gr. khiasma)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiásmă (formațiune nervoasă) (chi-as-) s. f., g.-d. art. chiásmei; pl. chiásme

chiásmă (anat., biol.) s. f. (sil. chi-as-), g.-d. art. chiásmei; pl. chiásme

Intrare: chiasmă
  • silabație: chi-as-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiasmă
  • chiasma
plural
  • chiasme
  • chiasmele
genitiv-dativ singular
  • chiasme
  • chiasmei
plural
  • chiasme
  • chiasmelor
vocativ singular
plural