10 definiții pentru chițibușar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHIȚIBUȘAR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. (Fam.) 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar.
chițibușar, ~ă smf [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: chițibuș + -ar] (Pfm) 1 Persoană care face mici șmecherii. 2 Persoană care dă importanță fleacurilor. 3 Persoană care caută nod în papură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIȚIBUȘAR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CHIȚIBUȘAR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă de chițibușuri, de mărunțișuri, care umblă cu tertipuri, cu subtilități.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIȚIBUȘAR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care dă importanță chițibușurilor. /chițibuș + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chițibușar m. Mold. care se ocupă cu chițibușuri, pedant.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chițibușár m. Cîrcĭogar, acela care umblă cu chițibușurĭ: un avocat chițibușar. V. cîrcotaș, șicanator, pedant.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chițibușar (fam.) s. m., pl. chițibușari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chițibușar (fam.) s. m., pl. chițibușari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chițibușar s. m., pl. chițibușari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
chițibușar, chițibușarisubstantiv masculin chițibușară, chițibușaresubstantiv feminin
- 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Chițibuș + sufix -ar. DEX '98 DEX '09