14 definiții pentru chițcan ghiscan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chițcán sm [At: ALEXANDRESCU, M. 208 / V: (reg) chiscán, ghiscán / Pl: ~i / E: mg cickány] (Pop) 1 Șoarece de casă. 2 Șobolan. 3 Șoarece de pământ. 4 Șoarece de hambar. 5 Șoarece morăresc. 6 Șoarece de câmp. 7 (Îs) ~ călător Șobolan. 8 Animalul insectivor Sorex araneus asemănător cu șoarecele, brun-castaniu pe spate și mai deschis pe burtă, cu botul alungit, cu ochii mici și cu urechile ascunse în blană, care trăiește prin păduri, dumbrăvi etc., în galerii superficiale.

CHIȚCÁN, chițcani, s. m. 1. Animal insectivor asemănător cu șoarecele, brun-castaniu pe spate și mai deschis pe burtă, cu botul alungit, cu ochii mici și cu urechile ascunse în blană, care trăiește prin păduri, dumbrăvi etc. în galerii superficiale (Sorex araneus). 2. Nume dat mai multor specii de șoareci de diverse mărimi. – Chițcăi + suf. -an.

CHIȚCÁN, chițcani, s. m. 1. Animal insectivor asemănător cu șoarecele, brun-castaniu pe spate și mai deschis pe burtă, cu botul alungit, cu ochii mici și cu urechile ascunse în blană, care trăiește prin păduri, dumbrăvi etc. în galerii superficiale (Sorex araneus). 2. Nume dat mai multor specii de șoareci de diverse mărimi. – Chițcăi + suf. -an.

CHIȚCÁN, chițcani, s. m. (Popular) Șobolan. Ciuful de «pinch» (= o specie de cîini)... sucește gîtul chițcanilor. ODOBESCU, S. III 149.

CHIȚCÁN ~i m. Mamifer insectivor, asemănător cu șoarecele, având botul alungit, ochi mici și urechi ascunse în blană, care trăiește în păduri. /a chițcăi + suf. ~an

chițcan m. șoarece mare cu coada lungă (Mus rattus). [Derivat din chițcăi (cf. chițoran)].

chițcán m. (ung. cickány, a. î.). Est. Guzgan. – Și chiscan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chițcán s. m., pl. chițcáni

chițcán s. m., pl. chițcáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIȚCÁN s. 1. (ZOOL.; Sorex araneus) (reg.) șoarece. 2. v. belhiță.

CHIȚCÁN s. v. guzgan, șobolan.

chițcan s. v. GUZGAN. ȘOBOLAN.

CHIȚCAN s. (ZOOL.) 1. (Sorex araneus) (reg.) șoarece. 2. (Myoxus glis) belhiță, (reg.) guzgan-de-munte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chițcán, chițcani, s.m. – (zool.) Animal insectivor asemănător cu șoarecele. Chițcanul alpin (Sorex alpinus), specie semnalată în Maramureș, în zona stâncăriilor (Lengyel, 2007: 27). – Din chițcăi (formă onomatopeică) + suf. -an (Șăineanu, DEX); din magh. cickány (Scriban, MDA).

Intrare: chițcan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chițcan
  • chițcanul
  • chițcanu‑
plural
  • chițcani
  • chițcanii
genitiv-dativ singular
  • chițcan
  • chițcanului
plural
  • chițcani
  • chițcanilor
vocativ singular
plural
ghiscan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chițcan sorex araneus ghiscan

  • 1. Animal insectivor asemănător cu șoarecele, brun-castaniu pe spate și mai deschis pe burtă, cu botul alungit, cu ochii mici și cu urechile ascunse în blană, care trăiește prin păduri, dumbrăvi etc. în galerii superficiale (Sorex araneus).
    surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • Ciuful de «pinch» (= o specie de câini)... sucește gîtul chițcanilor. ODOBESCU, S. III 149.
      surse: DLRLC
  • 2. Nume dat mai multor specii de șoareci de diverse mărimi.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Chițcăi + sufix -an.
    surse: DEX '98 DEX '09