cheschenea sf vz chișchineu

căscăneu sn vz chischineu

câscâneu sn vz chischineu

chesceu sn vz chischineu corectat(ă)

cheschen sn vz chișchineu

chescheneaf sn vz chișchineu

chischinea sf vz chischineu

chischineu sn [At: CATEHISMUL CALVINESC / V: (înv) chescen, chișchi~, chișche~, câscân~, ~nea, cheschenea sf / Pl: ~ele și ~eie / E: mg ke(s)zkeni] (Mgm; Trs) 1 Batistă. 2 Cârpă (albă). 3 Pânză.

chișcheneu sn vz chischineu

chișchineu sn vz chischineu

cheschenéŭ și chischinéŭ n., pl. eĭe (ung. kezkenö, a. î.). Trans. Basma, năframă, tulpan, testemel alb de îmbrobodit.

chischinéŭ, V. chescheneŭ.

chischineu (-eie), s. n. – Batistă, năframă. – Var. chischinea, cheschenea. Mag. keszkenő (DAR; Gáldi, Dict., 114). În Trans.

chischineu s.n. (reg.) cârpă, pânzătură; tistimel (testemel).

cheșchenea, cheșchenele, (chișchinea), s.f. (reg.) Năframă, batistă: „D-adă-mi, bade,-o cheșchenea, / Să mă leg la cap cu ea” (D. Pop, 1970: 179). – Din magh. keszkenő „basma” (DA, după DER).

chischinea, s.f. v. cheșchenea („batistă”).

cheșchenea, cheșchenele, (chișchinea), s.f. – (reg.) Năframă, batistă: „D-adă-mi, bade,-o cheșchenea, / Să mă leg la cap cu ea” (D. Pop, 1970: 179); „Cai ai, / Frâu n-ai, / Da’ na chișchineaua mea / De frâu la calu tău” (Antologie, 1980: 248). – Din magh. keszkenő „basma” (DA, cf. DER).

chischinea, s.f. – v. cheșchenea („batistă”).

cheșchenea, -ele, (chișchinea), s.f. – Năframă, batistă: „D-adă-mi, bade,-o cheșchenea, / Să mă leg la cap cu ea” (D. Pop 1970: 179); „Cai ai, / Frâu n-ai, / Da na chischineaua mea / De frâu la calu tău” (Antologie 1980: 248). – Din magh. keszkendö (DA cf. DER).

chischinea, s.f. – v. cheșchenea.