cheșchenea, cheșchenele, (chișchinea), s.f. – (reg.) Năframă, batistă: „D-adă-mi, bade,-o cheșchenea, / Să mă leg la cap cu ea” (D. Pop, 1970: 179); „Cai ai, / Frâu n-ai, / Da’ na chișchineaua mea / De frâu la calu tău” (Antologie, 1980: 248). – Din magh. keszkenő „basma” (DA, cf. DER).