10 definiții pentru chersin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chersín sn [At: CREANGĂ, GL. / V: ~sán / Pl: ~e / E: nct] (Reg) 1 Covată largă și scurtă în care se frământă pâinea. 2 Conținutul unui chersin (1). 3 Căuș mare, rotund făcut din lemnul noduros al unui copac. 4 Conținutul unui chersin (3).

CHERSÍN, chersine, s. n. (Reg.) Albie adâncă, largă și scurtă, folosită de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. – Et. nec.

CHERSÍN, chersine, s. n. (Reg.) Albie adâncă, largă și scurtă, întrebuințată de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. – Et. nec.

CHERSÍN, chersine, s. n. (Regional) Albie nu prea mare, dar adîncă, întrebuințată (de obicei) pentru plămăditul pîinii. A intrat în foișor logofeteasa Maria, îmbujorată la obraz și purtînd un chersin de plăcinte poale-n brîu, chiar atunci scoase din cuptor. SADOVEANU, N. P. 55. Turna zăr pentru cîini într-un fel de chersin larg și unsuros. HOGAȘ, M. N. 190. [Iedul] cel mijlociu țuști! iute sub un chersin. CREANGĂ, P. 23.

CHERSÍN, chersine, s. n. (Reg.) Albie adâncă, nu prea mare, întrebuințată de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. – Tc. kersene.

CHERSÍN ~e n. pop. Covată mică în care se frământă aluatul pentru pâine. /<turc. kersene

chersin n. Mold. covată adâncă, largă și scurtă: sub un chersin CR. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chersín (reg.) s. n., pl. chersíne

chersín s. n., pl. chersíne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chersín (chersíne), s. n. – Găleată, vas de lemn, pentru scos apă. – Var. chersîn. Tc. (per.) kersené „farfurie pentru pîine” (Bogrea, Dacor., III, 729; Scriban). Cihac, II, 48, sugera pol. krzynow „strachină”. În Mold. și Dobr.

Intrare: chersin
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chersin
  • chersinul
  • chersinu‑
plural
  • chersine
  • chersinele
genitiv-dativ singular
  • chersin
  • chersinului
plural
  • chersine
  • chersinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chersin

  • 1. regional Albie adâncă, largă și scurtă, folosită de obicei pentru a frământa aluatul de pâine.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • A intrat în foișor logofeteasa Maria, îmbujorată la obraz și purtînd un chersin de plăcinte poale-n brîu, chiar atunci scoase din cuptor. SADOVEANU, N. P. 55.
      surse: DLRLC
    • Turna zăr pentru cîini într-un fel de chersin larg și unsuros. HOGAȘ, M. N. 190.
      surse: DLRLC
    • [Iedul] cel mijlociu țuști! iute sub un chersin. CREANGĂ, P. 23.
      surse: DLRLC

etimologie: