CHERAȚIȚĂ, cherațițe, s. f. (Înv.) Femeie cochetă (și afectată). – Din ngr. keratsítsa.

cheratită sn [At: DEX² / Pl: ~te / E: fr kératite] Inflamație acută sau cronică a corneii.

cherațiță sf [At: ALECSANDRI, T. 1759 / Pl: ~țe / E: nct] (Grî) Femeie cochetă, afectată.

❍ CHERAȚIȚĂ (pl. -țe) sf. Mold. Femeie împopoțonată și afectată: de cînd am venit în Iași... am prins la istericale ca o ~ (ALECS.) [ngr.].

CHERAȚIȚĂ, cherațițe, s. f. (Grecism înv.) Femeie cochetă (și afectată). – Din ngr. keratsítsa.

CHERAȚIȚĂ, cherațițe, s. f. (Grecism înv.) Femeie cochetă. – Ngr. keratsitsa.

CHERATITĂ s.f. Inflamație a corneei, care se manifestă prin apariția unor noduli la marginea sau în interiorul acesteia. [Scris și keratită. / < fr. kératite, cf. gr. keras – corn].

KERATITĂ s.f. v. cheratită.

CHERATITĂ s. f. inflamație a corneei, manifestată prin opacifierea acesteia, fotofobie și sensibilitate oculară. (< fr. kératite)

CHERATITĂ ~te f. Stare patologică a organismului care provoacă o inflamație acută sau cronică a corneei ochiului. /<fr. kératite

cherațíță f., pl. e (ngr. keratsitsa, dim. d. kerátsa, care vine d. kerá, doamnă. V. chera). Al. Femeĭe afectată și ridiculă.

cheratită (inflamație) s. f., g.-d. art. cheratitei; pl. cheratite

cherațiță (femeie afectată) (înv.) s. f., g.-d. art. cherațiței; pl. cherațițe

cheratită s. f., g.-d. art. cheratitei; pl. cheratite

cherațiță (înv.) s. f., g.-d. art. cherațiței; pl. cherațițe

cheratită s. f., pl. cheratite

cherațiță s. f., g.-d. art. cherațiței; pl. cherațițe