6 definiții pentru chemoreceptor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHEMORECEPTOR s.m. 1. Parte terminală a unui organ care, în contact cu moleculele unei substanțe din mediul extern, o recepționează și diferențiază în funcție de structura chimică. 2. Terminație nervoasă care înregistrează modificările chimice din mediul intern. [Var. chemoceptor s.m. / < fr. chemo-récepteur].
CHEMORECEPTOR s. m. terminație nervoasă sau organ de simț care înregistrează modificările chimice ale mediului extern sau intern. (< germ. Chemorezeptor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CHEMOCEPTOR s.m. v. chemoreceptor.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chemoreceptor s. m., pl. chemoreceptori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chemoreceptor s. m., pl. chemoreceptori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chemoreceptor s. m., pl. chemoreceptori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
chemoreceptor, chemoreceptorisubstantiv masculin
- 1. Parte terminală a unui organ care, în contact cu moleculele unei substanțe din mediul extern, o recepționează și diferențiază în funcție de structura chimică. DN
- 2. Terminație nervoasă care înregistrează modificările chimice din mediul intern. DN
etimologie:
- chemo-récepteur DN