17 definiții pentru chelar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chelár1 sm [At: SIMION DASC. I, LET., ap. 277 / V: (îrg) ~riu / S: chie~ / Pl: ~i / E: vsl келарь] 1 Slujbaș care, la o casă mare, are asupra sa cheile casei, mai ales ale cămării și ale pivniței Si: cămăraș. 2 (Spc) Călugăr care se îngrijește într-o mănăstire de aprovizionare. 3 (Pex) Intendent. 4 Clucer.

CHELÁR, chelari, s. m. Persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. – Din sl. kelarŭ.

CHELÁR, chelari, s. m. Persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. – Din sl. kelarŭ.

CHELÁR, chelari, s. m. (Învechit) Persoană care administra proviziile alimentare, avînd în păstrarea sa cheile cămării, ale pivniței etc. într-o gospodărie boierească. V. econom. Pot să pricep mai bine cît fură într-un an vatavul și chelarul? NEGRUZZI, S. II 177. Voi, chelari de buți, Vin să-mi pritociți, Vin din nouă buți, Prin oale, Prin cane. TEODORESCU, P. P. 58.

CHELÁR, chelari, s. m. (Înv.) Persoană care deținea cheile cămării sau ale pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. – Slav (v. sl. kelarŭ < gr.).

CHELÁR ~i m. înv. Dregător care avea în grijă pivnițele și cămările boierești. /<sl. kelaru

chelar m. pivnicer, econom: lua cheile pivniței din mâna chelarului. [Gr. mod. KELLÁRIS].

chelar n. cămară în dosul casei țărănești (sau într’o parte), sub care se află pivnița. [Gr. mod. KELLÁRION (= lat. cellarium)]. V. chiler.

chelár m. (ngr. kelláris, d. lat. cellarius; vsl. rus. kelárĭ. V. celulă, chilie). Intendent, econom, cămăraș, cel ce ține cheile pivnițeĭ și cămăriĭ. Pt. Vier. – Fem. chelăreasă (pl. ese) și chelăriță (pl. e). V. clucer.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chelár s. m., pl. chelári

chelár s. m., pl. chelári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chelár (chelári), s. m. – Majordom, intendent, persoană care deținea cheile cămării unei gospodării boierești. Gr. ϰελλάριος (Murnu), în parte prin intermediul sl. kelarĭ. La origine este lat. cellarium (cf. it. cellaio, fr. cellier), care, prin intermediul ngr. ϰελλάρι(ον), a dat și chelar, s. n. (cămară, depozit de provizii), cf. celar. Cuvîntul gr. a trecut în tc., bg. kiler, de unde dubletul rom. chiler, s. n. (cămară). – Der. chelăriță, s. f. (soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar); chelărie, s. f. (îndeletnicirea de chelar).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

chelar, chelari s. m. (deț.) gardian.

Intrare: chelar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chelar
  • chelarul
  • chelaru‑
plural
  • chelari
  • chelarii
genitiv-dativ singular
  • chelar
  • chelarului
plural
  • chelari
  • chelarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)