18 definiții pentru chelar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHELAR, chelari, s. m. Persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. – Din sl. kelarŭ.

CHELAR, chelari, s. m. Persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. – Din sl. kelarŭ.

chelar1 sm [At: SIMION DASC. I, LET., ap. 277 / V: (îrg) ~riu / S: chie~ / Pl: ~i / E: vsl келарь] 1 Slujbaș care, la o casă mare, are asupra sa cheile casei, mai ales ale cămării și ale pivniței Si: cămăraș. 2 (Spc) Călugăr care se îngrijește într-o mănăstire de aprovizionare. 3 (Pex) Intendent. 4 Clucer.

CHELAR, chelari, s. m. (Învechit) Persoană care administra proviziile alimentare, avînd în păstrarea sa cheile cămării, ale pivniței etc. într-o gospodărie boierească. V. econom. Pot să pricep mai bine cît fură într-un an vatavul și chelarul? NEGRUZZI, S. II 177. Voi, chelari de buți, Vin să-mi pritociți, Vin din nouă buți, Prin oale, Prin cane. TEODORESCU, P. P. 58.

CHELAR, chelari, s. m. (Înv.) Persoană care deținea cheile cămării sau ale pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. – Slav (v. sl. kelarŭ < gr.).

CHELAR ~i m. înv. Dregător care avea în grijă pivnițele și cămările boierești. /<sl. kelaru

chelar n. cămară în dosul casei țărănești (sau într’o parte), sub care se află pivnița. [Gr. mod. KELLÁRION (= lat. cellarium)]. V. chiler.

chelar m. pivnicer, econom: lua cheile pivniței din mâna chelarului. [Gr. mod. KELLÁRIS].

chelár m. (ngr. kelláris, d. lat. cellarius; vsl. rus. kelárĭ. V. celulă, chilie). Intendent, econom, cămăraș, cel ce ține cheile pivnițeĭ și cămăriĭ. Pt. Vier. – Fem. chelăreasă (pl. ese) și chelăriță (pl. e). V. clucer.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chelar (chelari), s. m. – Majordom, intendent, persoană care deținea cheile cămării unei gospodării boierești. Gr. ϰελλάριος (Murnu), în parte prin intermediul sl. kelarĭ. La origine este lat. cellarium (cf. it. cellaio, fr. cellier), care, prin intermediul ngr. ϰελλάρι(ον), a dat și chelar, s. n. (cămară, depozit de provizii), cf. celar. Cuvîntul gr. a trecut în tc., bg. kiler, de unde dubletul rom. chiler, s. n. (cămară). – Der. chelăriță, s. f. (soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar); chelărie, s. f. (îndeletnicirea de chelar).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

chelar, chelari s. m. (deț.) gardian.

Intrare: chelar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chelar
  • chelarul
  • chelaru‑
plural
  • chelari
  • chelarii
genitiv-dativ singular
  • chelar
  • chelarului
plural
  • chelari
  • chelarilor
vocativ singular
  • chelarule
  • chelare
plural
  • chelarilor
chielar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chelar, chelarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pivnicer
    • format_quote Pot să pricep mai bine cît fură într-un an vatavul și chelarul? NEGRUZZI, S. II 177. DLRLC
    • format_quote Voi, chelari de buți, Vin să-mi pritociți, Vin din nouă buți, Prin oale, Prin cane. TEODORESCU, P. P. 58. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.