8 definiții pentru chefuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chefuléț sn [At: DA / Pl: ~e / E: chef + -uleț] 1-2 (Șhp) Chef (13) (mic) Si: chefușor (1-2).

CHEFULÉȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef; chefușor. – Chef + suf. -uleț.

CHEFULÉȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef; chefușor. – Chef + suf. -uleț.

CHEFULÉȚ, chefulețe, s. n. (Familiar) Diminutiv al lui chef; chefușor.

CHEFULÉȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chefuléț (fam.) s. n., pl. chefuléțe

chefuléț s. n., pl. chefuléțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHEFULÉȚ s. chefușor. (A tras un ~.)

CHEFULEȚ s. chefușor. (A tras un ~.)

Intrare: chefuleț
chefuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chefuleț
  • chefulețul
  • chefulețu‑
plural
  • chefulețe
  • chefulețele
genitiv-dativ singular
  • chefuleț
  • chefulețului
plural
  • chefulețe
  • chefulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chefuleț

etimologie:

  • Chef + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09