Definiția cu ID-ul 965696:


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHECIU subst. < tc. keğ „strîmb, cîrlig”, sau ung. kecs „vrajbă”. 1. – O., act.; -lescu. 2. Checea, Blaj (16 B I 85). 3. + -ică: Checica (16 B I 80); Chiaciche (ib. 83) și -a, 1507, din Blaj (Rep D 211) poate același, cf. magh. kecske „capră”.