4 definiții pentru cheanț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cheanț sn [At: RĂDULESCU-CODIN / V: chiant / Pl: ~uri / E: ns cf cleanț] (Pop) 1 Stâncă. 2 Munte. 3-4 Deal (abrupt). 5 Muchie formată din pietre mari. 6 (Lpl) Locuri înțesate cu mărăcini. 7 Vale strâmtă și adâncă. 8 Fiecare din urmele pe care le lasă șiroaiele de apă care vin de la munte când plouă.

cleanț (ea dift.) n., pl. urĭ (sîrb. klanac, trecătoare, drum accidentat. V. clanț, clonț). Vest. Loc accidentat plin de petriș, de bolovanĭ, de stîncĭ orĭ de rîpe (BSG. 1922, 163). Colț de stîncă: fugea zdrăncănindu-șĭ paloșu de cleanțurile din cale (NPl. Ceaur, 45). – Și cheanț, janț, zgheanț, stîncă. În Serbia geanț, țanc, colț de stîncă: geanțu de la Babacaĭa.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cheanț, cheánțuri, s.n. (reg.) 1. stâncă, munte, deal abrupt, muche de piatră. 2. (la pl.) locuri înțesate cu mărăcini.

Intrare: cheanț
cheanț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.