cheanț sn [At: RĂDULESCU-CODIN / V: chiant / Pl: ~uri / E: ns cf cleanț] (Pop) 1 Stâncă. 2 Munte. 3-4 Deal (abrupt). 5 Muchie formată din pietre mari. 6 (Lpl) Locuri înțesate cu mărăcini. 7 Vale strâmtă și adâncă. 8 Fiecare din urmele pe care le lasă șiroaiele de apă care vin de la munte când plouă.