6 definiții pentru charismă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHARÍSMĂ, charisme, s. f. 1. Influență asupra mulțimii datorată prestigiului, farmecului personal etc. 2. Ansamblu de date spirituale deosebite, coborâte prin Duhul Sfânt asupra comunităților sau indivizilor. [Pr.: ca-] – Din fr. charisme.

CHARÍSMĂ s. f. v. carismă.

carísmă s. f. Dar particular conferit oamenilor prin grația divină; har. (< fr. charisme, gr. kharisma)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

charísmă [ch pron. c] s. f., g.-d. art. charísmei

charísmă s. f., g.-d. art. charísmei


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HARÍSMĂ (CHARÍSMĂ) (gr. harisma, lat. charismata „dar”) 1. Dar sau virtute împărtășită de Duhul Sfânt unor persoane, cum ar fi: darul înțelepciunii, al vindecării, al prorocirii, al tălmăcirii de limbi etc.; poate fi permanentă sau temporară. 2. Calitate care permite posesorului ei să-și exercite ascendentul sau autoritatea asupra unui grup (h. omului politic).

Intrare: charismă
charismă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • charismă
  • charisma
plural
  • charisme
  • charismele
genitiv-dativ singular
  • charisme
  • charismei
plural
  • charisme
  • charismelor
vocativ singular
plural