CALIFORNIU s. n. Element chimic radioactiv obținut pe cale artificială. – Din engl., fr. californium.

CONFER Termen prin care se face o referire, o trimitere comparativă de la un text la un izvor sau la o lucrare lămuritoare. [Abr.: cf.] – Cuv. lat.

californiu sn [At: DEX² / E: eg, fr californium] Element chimic radioactiv obținut pe cale sintetică.

confer [At: DEX² / E: lat, fr confer] Termen prin care se face o referire, o trimitere comparativă de la un text, la un izvor sau la o lucrare.

CALIFORNIU s. n. Element chimic radioactiv obținut pe cale sintetică. – Din engl., fr. californium.

CONFER Termen prin care se face o referire, o trimitere comparativă de la un text la un izvor sau la o lucrare lămuritoare. [Scris și prescurtat: cf.] – Cuv. lat., fr.

CALIFORNIU s.n. Element transuranic artificial, metalic și radioactiv, din grupa actinidelor. [Pron. -niu. / < fr. californium, cf. California, unde a fost descoperit în 1950].

CONFER loc.lat. Termen prin care se face o trimitere la o operă sau la un fapt, un fenomen etc. care trebuie luate în considerație sau studiate. [Abrev. cf. / < lat. confer – apropie, compară].

CALIFORNIU s. n. element transuranic radioactiv, metalic, din grupa actinidelor, obținut artificial. (< engl., fr. californium)

CONFER abr. cf./ (termen prin care se face o trimitere la un text, la un izvor, la o lucrare) compară (cu)! (< lat. confer)

CALIFORNIU n. Element chimic radioactiv, transuranic, obținut pe cale artificială. /<engl., fr. californium

californiu [niu pron. nĭu] s. n., art. californiul; simb. Cf

confer (compară) (lat.) vb., imper. 2 sg. afirm.; abr. cf.

californiu [niu pron. nĭu] s. n., art. californiul; simb. Cf

confer (compară) (lat.) vb., imper. 2 sg.; abr. cf.

californiu s. n. [-niu pron. -niu], art. californiul; simb. Cf

confer (imper. lat.); abr. cf.

c. f. abrev. pentru cantus firmus* și contrafagot*.

Cf, simbol chimic pentru californiu.

CALIFORNIU (< fr. {i}; engl. [University of] California) s. n. Element chimic (Cf.; nr. at. 98, m. at. 251) radioactiv transuranic; a fost obținut pe cale artificială în 1950 de G. Th. Seaborg și colaboratorii săi, prin bombardarea curiului-242 cu particule α. Este folosit ca sursă internă de neutroni, în analize de activare sau pentru pornirea reactoarelor nucleare.