CETO- „cetacee, balene”. ◊ gr. ketos „balenă” > fr. céto-, engl. id. > rom. ceto-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul cetaceelor; ~teriu (v. -teriu), s. m., mamifer marin din ordinul cetaceelor, ale cărui vertebre au fost descoperite în sedimentele din miocen.^[1]

Ceto, fiica lui Pontus (Marea) și a lui Gaea (Pămîntul). Era mama celor trei gorgone (v. și Phorcys 1.).