14 definiții pentru cesiu Cs cesium ceziu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

césiu sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr césium] Element chimic, metal alcalin, monovalent, moale, alb, folosit la fabricarea celulelor fotoelectrice.

CÉSIU s. n. Element chimic, metal alcalin monovalent, moale, alb, care se găsește în cantități foarte mici alături de potasiu și se folosește la fabricarea celulelor fotoelectrice. – Din fr. césium.

CÉSIU s. n. Element chimic, metal alcalin monovalent, moale, alb, care se găsește în cantități foarte mici alături de potasiu și se folosește la fabricarea celulelor fotoelectrice. – Din fr. césium.

CÉSIU s. n. Metal alcalin monovalent care se găsește în cantități foarte mici alături de potasiu, cu care are proprietăți asemănătoare.

CÉSIU s. n. Metal alcalin monovalent care se găsește în cantități foarte mici alături de potasiu, cu care are proprietăți asemănătoare. – Fr. césium (lat. lit. caesius „albastru”).

CÉSIU s.n. Metal alcalin monovalent, asemănător cu sodiul. [Pron. -siu, var. cesium s.n. / < fr. césium].

CÉSIU s. n. metal alcalin monovalent, moale, asemănător cu potasiul. (< fr. césium, cf. lat. caesius, verzui)

CÉSIU n. Metal alcalin moale, de culoare albă, folosit la fabricarea elementelor fotoelectrice. [Sil. ce-siu] /<fr. césium

*céziŭ n. Chim. Corp simplu monovalent, cu o greutate atomică de 133.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

césiu [siu pron. sĭu] s. n., art. césiul; simb. Cs

césiu s. n. [-siu pron. -siu], art. césiul; simb. Cs


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CESIU (< fr. {i}; {s} lat. caesius „verde”) s. n. Element chimic (Cs; nr. at. 55; m. at. 132,905, p. t. 28,5 °C; p. f. 690 °C) din grupa metalelor alcaline, alb, moale; se aprinde în aer, reacționează cu apa prin explozie. Întrebuințat la fabricarea celulelor fotoelectrice, în generatoare, în lasere cu gaz. A fost descoperit de R. Bunsen și G.R. Kirchhoff în 1860.

Cs, simbol chimic pentru cesiu.

Intrare: cesiu
  • pronunție: -sĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cesiu
  • cesiul
  • cesiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cesiu
  • cesiului
plural
vocativ singular
plural
Cs simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Cs
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cesium
  • cesiumul
  • cesiumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cesium
  • cesiumului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceziu
  • ceziul
  • ceziu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ceziu
  • ceziului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cesiu Cs cesium ceziu

  • 1. Element chimic, metal alcalin monovalent, moale, alb, care se găsește în cantități foarte mici alături de potasiu (cu care se aseamănă) și se folosește la fabricarea celulelor fotoelectrice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • diferențiere Metal alcalin monovalent, asemănător cu sodiul.
    surse: DN
  • comentariu simbol Cs
    surse: DOOM 2

etimologie: