2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cesionát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cesiona] Cesionare.

cesionat2, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 142 / Pl: ~ați, ~e / E: cesiona] Care a fost cedat unei alte persoane prin forme legale.

cesiona vt [At: HAMANGIU, C. C. 142 / Pzi: ~nez / E: fr cessionner] A ceda ceva unei persoane prin forme legale.

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transmite un drept de creanță unei alte persoane în temeiul unui contract de cesiune; a renunța de bunăvoie la un drept în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune.

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transmite un drept de creanță unei alte persoane în temeiul unui contract de cesiune; a renunța de bunăvoie la un drept în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune.

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A ceda un bun, un drept, a renunța la el de bunăvoie, în avantajul cuiva. – Pronunțat: -si-o-.

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transfera asupra altuia un bun al său; a renunța de bunăvoie la un drept, în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune.

CESIONÁ vb. I. tr. A ceda, a renunța (la un drept, la un bun etc.); a transfera un drept în avantajul cuiva. [Pron. -si-o- / după fr. cession].

CESIONÁ vb. tr. a face o cesiune. (< cesi/une/ + -ona)

A CESIONÁ ~éz tranz. jur. (drepturi sau bunuri materiale) A transmite altei persoane printr-o cesiune. [Sil. -si-o-] /Din cesiune


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cesioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 cesioneáză

cesioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. cesionéz, 3 sg. și pl. cesioneáză

Intrare: cesionat
cesionat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cesionat
  • cesionatul
  • cesionatu‑
  • cesiona
  • cesionata
plural
  • cesionați
  • cesionații
  • cesionate
  • cesionatele
genitiv-dativ singular
  • cesionat
  • cesionatului
  • cesionate
  • cesionatei
plural
  • cesionați
  • cesionaților
  • cesionate
  • cesionatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cesiona
  • silabație: ce-si-o-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cesiona
  • cesionare
  • cesionat
  • cesionatu‑
  • cesionând
  • cesionându‑
singular plural
  • cesionea
  • cesionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cesionez
(să)
  • cesionez
  • cesionam
  • cesionai
  • cesionasem
a II-a (tu)
  • cesionezi
(să)
  • cesionezi
  • cesionai
  • cesionași
  • cesionaseși
a III-a (el, ea)
  • cesionea
(să)
  • cesioneze
  • cesiona
  • cesionă
  • cesionase
plural I (noi)
  • cesionăm
(să)
  • cesionăm
  • cesionam
  • cesionarăm
  • cesionaserăm
  • cesionasem
a II-a (voi)
  • cesionați
(să)
  • cesionați
  • cesionați
  • cesionarăți
  • cesionaserăți
  • cesionaseți
a III-a (ei, ele)
  • cesionea
(să)
  • cesioneze
  • cesionau
  • cesiona
  • cesionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cesiona

  • 1. A transmite un drept de creanță unei alte persoane în temeiul unui contract de cesiune; a renunța de bunăvoie la un drept în avantajul cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • cesiune
    surse: DEX '09 DEX '98