2 intrări

12 definiții

cesionát2, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 142 / Pl: ~áți, ~e / E: cesiona] Care a fost cedat unei alte persoane prin forme legale.

cesionát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cesiona] Cesionare.

cesioná vt [At: HAMANGIU, C. C. 142 / Pzi: ~néz / E: fr cessionner] A ceda ceva unei persoane prin forme legale.

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transmite un drept de creanță unei alte persoane în temeiul unui contract de cesiune; a renunța de bunăvoie la un drept în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune.

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transmite un drept de creanță unei alte persoane în temeiul unui contract de cesiune; a renunța de bunăvoie la un drept în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune.

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A ceda un bun, un drept, a renunța la el de bunăvoie, în avantajul cuiva. – Pronunțat: -si-o-.

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transfera asupra altuia un bun al său; a renunța de bunăvoie la un drept, în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune.

cesioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 cesioneáză

cesioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. cesionéz, 3 sg. și pl. cesioneáză

CESIONÁ vb. I. tr. A ceda, a renunța (la un drept, la un bun etc.); a transfera un drept în avantajul cuiva. [Pron. -si-o- / după fr. cession].

CESIONÁ vb. tr. a face o cesiune. (< cesi/une/ + -ona)

A CESIONÁ ~éz tranz. jur. (drepturi sau bunuri materiale) A transmite altei persoane printr-o cesiune. [Sil. -si-o-] /Din cesiune

Intrare: cesiona

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cesiona cesionare cesionat cesionând singular plural
cesionea cesionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cesionez (să) cesionez cesionam cesionai cesionasem
a II-a (tu) cesionezi (să) cesionezi cesionai cesionași cesionaseși
a III-a (el, ea) cesionea (să) cesioneze cesiona cesionă cesionase
plural I (noi) cesionăm (să) cesionăm cesionam cesionarăm cesionaserăm, cesionasem*
a II-a (voi) cesionați (să) cesionați cesionați cesionarăți cesionaserăți, cesionaseți*
a III-a (ei, ele) cesionea (să) cesioneze cesionau cesiona cesionaseră
Intrare: cesionat
cesionat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cesionat cesionatul cesiona cesionata
plural cesionați cesionații cesionate cesionatele
genitiv-dativ singular cesionat cesionatului cesionate cesionatei
plural cesionați cesionaților cesionate cesionatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)