CERVICO- v. cervical.

CERVIC(O)- elem. „gât, ceafă”, „col uterin”. (< fr. cervic/o/, cf. lat. cervix, ceafă)

CERVICAL, -Ă adj. Din partea posterioară a gîtului; de la ceafă. // (În forma cervico-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) partea posterioară a gîtului”, „(în formă de) gît”, „col”. [< fr. cervical, cf. lat. cervix – ceafă].

CERVICO- „ceafă, cervical, col uterin”. ◊ L. cervix, icis „gît, ceafă” > fr. cervico-, it. id., engl. id. > rom. cervico-. □ ~brahialgie (v. brahi-₂, v. -algie), s. f., nevralgie a plexului cervicobrahial, caracterizată prin dureri localizate la ceafă, gît și membrele superioare; ~cistopexie (v. cisto-, v. -pexie), s. f., suspendare chirurgicală a colului vezical în caz de incontinență a urinii; ~pexie (v. -pexie), s. f., operație chirurgicală de fixare a colului uterin; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală la nivelul colului uterin.

CERVIC-, v. CERVICO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere cervicală; sin. cervicodinie; ~artroză (v. -artroză), s. f., afecțiune cu caracter degenerativ a vertebrelor cervicale; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie chirurgicală a colului uterin; ~odinie (v. -odinie), s. f., cervicalgie*.