12 definiții pentru cervical


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cervicál, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr cervical] 1 Care ține de partea dinapoi a gâtului. 2 De la ceafă.

CERVICÁL, -Ă, cervicali, -e, adj. Care ține de partea dinapoi a gâtului; de la ceafă. – Din fr. cervical.

CERVICÁL, -Ă, cervicali, -e, adj. Care ține de partea dindărăt a gâtului; de la ceafă. – Din fr. cervical.

CERVICÁL, -Ă, cervicali, -e, adj. (Anat.) Care ține de partea dindărăt a gîtului; de la ceafă. Regiunea cervicală este compusă din șapte vertebre, numite vertebre cervicale.

CERVICÁL, -Ă, cervicali, -e, adj. Care ține de partea dindărăt a gâtului; de la ceafă. – Fr. cervical.

CERVICÁL s.n. (Liv.) Pernă pe care se pune capul. [< fr. cervical, cf. lat. cervix – ceafă].

CERVICÁL, -Ă adj. Din partea posterioară a gâtului; de la ceafă. // (În forma cervico-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) partea posterioară a gâtului”, „(în formă de) gât”, „col”. [< fr. cervical, cf. lat. cervix – ceafă].

CERVICÁL, -Ă I. adj. referitor la partea posterioară a gâtului sau la gâtul unor organe. II. s. n. pernă pe care se pune capul. (< fr. cervical)

CERVICÁL ~ă (~i,~e) Care este caracteristic pentru partea posterioară a gâtului; din regiunea cefei. Vertebre ~e. /<fr. cervical

*cervicál, -ă adj. (lat. cervicalis, d. cervix, ceafă. V. cerbice). Anat. De la ceafă: mușchĭ cervical.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cervicál adj. m., pl. cervicáli; f. cervicálă, pl. cervicále

cervicál adj. m., pl. cervicáli; f. sg. cervicálă, pl. cervicále

Intrare: cervical
cervical adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cervical
  • cervicalul
  • cervicalu‑
  • cervica
  • cervicala
plural
  • cervicali
  • cervicalii
  • cervicale
  • cervicalele
genitiv-dativ singular
  • cervical
  • cervicalului
  • cervicale
  • cervicalei
plural
  • cervicali
  • cervicalilor
  • cervicale
  • cervicalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cervical

  • 1. Care ține de partea dinapoi a gâtului; de la ceafă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Regiunea cervicală este compusă din șapte vertebre, numite vertebre cervicale.
      surse: DLRLC
  • 2. (și) substantivat neutru Pernă pe care se pune capul.
    surse: DN

etimologie: