9 definiții pentru cervană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cervánă sf [At: DEX2 / Pl: ~ne / E: nct] Plantă erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu flori albe și fructele nucule (Lycopus exaltatus și europaeus).

CERVÁNĂ, cervane, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu florile albe și cu fructele nucule (Lycopus exaltatus și europaeus).Et. nec.

CERVÁNĂ, cervane, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu florile albe și cu fructele nucule (Lycopus exaltatus și europaeus).Et. nec.

CERVÁNĂ, cervane, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu florile albe (Lycopus exaltatus și europaeus).

cervană f. plantă cu flori mici albe, pe din lăuntru cu puncte roșii-purpurii (Lycopus). [Slav. ČERVENĬ, roș, după coloarea punctelor floarei].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cervánă s. f., g.-d. art. cervánei; pl. cerváne

cervánă s. f., g.-d. art. cervánei; pl. cerváne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERVÁNĂ s. v. talpa-gâștei.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cervánă (cerváne), s. f. – Varietate de unguraș, plantă erbacee (Lycopus europaeus). Origine necunoscută. Cihac, II, 48 (și Conev 44) pornesc de la sl. črŭvĕnŭ „roșu”, fiind o plantă folosită în vopsitorie, însă Tiktin îi contrazice. Este probabil ca etimonul propus de Cihac să fie exact, dar să fi existat o confuzie în ce privește planta, cum se întîmplă adesea în botanica populară.

Intrare: cervană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerva
  • cervana
plural
  • cervane
  • cervanele
genitiv-dativ singular
  • cervane
  • cervanei
plural
  • cervane
  • cervanelor
vocativ singular
plural