12 definiții pentru cerumen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cerumén sn [At: DA ms / Pl: ? / E: fr cérumen, lat cerumen] Substanță ceroasă secretată de glandele canalului auditiv extern Si: ceară.

CERÚMEN s. n. Substanță ceroasă secretată de glandele canalului auditiv extern al urechii; ceară. – Din fr. cérumen, lat. cerumen.

CERÚMEN s. n. Substanță ceroasă secretată de glandele canalului auditiv extern al urechii; ceară. – Din fr. cérumen, lat. cerumen.

CERÚMEN s. n. Un fel de clei care se formează în urechi; ceară.

CERÚMEN s. n. Un fel de clei care se formează în urechi. – Fr. cérumen (lat. lit. cerumen).

CERÚMEN s.n. Materie cleioasă care se formează în urechi. [Pl. -nuri. / < fr. cérumen, cf. lat. cera – ceară].

CERÚMEN s. n. materie cleioasă, galbenă, în urechi. (< fr. cérumen, lat. cerumen)

CERÚMEN n. Substanță ceroasă care se formează în canalul extern al urechii; ceară. /<lat. cerumen, fr. cérumen

*cerumén n. (fr. cérumen, d. mlat. cérumen). Numele științific al ceriĭ din urechĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERÚMEN s. (FIZIOL.) ceară, (pop.) clei, năjit. (~ format în urechi.)

CERUMEN s. (FIZIOL.) ceară, (pop.) clei, năjit. (~ format în urechi.)

Intrare: cerumen
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerumen
  • cerumenul
  • cerumenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cerumen
  • cerumenului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cerumen

  • 1. Substanță ceroasă secretată de glandele canalului auditiv extern al urechii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ceară clei năjit

etimologie: