13 definiții pentru cerumen

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERUMEN s. n. Substanță ceroasă secretată de glandele canalului auditiv extern al urechii; ceară. – Din fr. cérumen, lat. cerumen.

CERUMEN s. n. Substanță ceroasă secretată de glandele canalului auditiv extern al urechii; ceară. – Din fr. cérumen, lat. cerumen.

cerumen sn [At: DA ms / Pl: ? / E: fr cérumen, lat cerumen] Substanță ceroasă secretată de glandele canalului auditiv extern Si: ceară.

CERUMEN s. n. Un fel de clei care se formează în urechi; ceară.

CERUMEN s. n. Un fel de clei care se formează în urechi. – Fr. cérumen (lat. lit. cerumen).

CERUMEN s.n. Materie cleioasă care se formează în urechi. [Pl. -nuri. / < fr. cérumen, cf. lat. cera – ceară].

CERUMEN s. n. materie cleioasă, galbenă, în urechi. (< fr. cérumen, lat. cerumen)

CERUMEN n. Substanță ceroasă care se formează în canalul extern al urechii; ceară. /<lat. cerumen, fr. cérumen

*cerumén n. (fr. cérumen, d. mlat. cérumen). Numele științific al ceriĭ din urechĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERUMEN s. (FIZIOL.) ceară, (pop.) clei, năjit. (~ format în urechi.)

CERUMEN s. (FIZIOL.) ceară, (pop.) clei, năjit. (~ format în urechi.)

Intrare: cerumen
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerumen
  • cerumenul
  • cerumenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cerumen
  • cerumenului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cerumensubstantiv neutru

  • 1. Substanță ceroasă secretată de glandele canalului auditiv extern al urechii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.