15 definiții pentru certitudine


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

certitudine [At: DA ms / Pl: ~ni / E: lat certitudo + -inis] Încredere deplină în cineva sau în ceva Si: siguranță.

CERTITÚDINE, certitudini, s. f. Siguranță, încredere deplină (în ceva sau în cineva). – Din lat. certitudo, -inis.

CERTITÚDINE, certitudini, s. f. Siguranță, încredere deplină (în ceva sau în cineva). – Din lat. certitudo, -inis.

CERTITÚDINE, certitudini, s. f. Siguranță, încredere deplină. V. convingere. Am certitudinea că el va veni la ea. CAMIL PETRESCU, U. N. 214.

CERTITÚDINE, certitudini, s. f. Siguranță, încredere deplină. – Lat. lit. certitudo, -inis.

CERTITÚDINE s.f. Siguranță, neîndoială, încredere deplină. [Cf. fr. certitude, lat. certitudo].

CERTITÚDINE s. f. siguranță, convingere, încredere deplină. (< fr. certitude, lat. certitudo)

CERTITÚDINE ~i f. Caracter cert; convingere fermă; siguranță. ~ea că va veni. /<lat. certitudio, ~inis

certitudine f. 1. siguranță deplină și întreagă: certitudine matematică; 2. caracterul lucrului cert, stabil.

*certitúdine f. (lat. certitúdo, -údinis). Siguranță, convicțiune perfectă: știŭ cu certitudine că pacea nu va fi turburată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

certitúdine s. f., g.-d. art. certitúdinii; pl. certitúdini

certitúdine s. f., g.-d. art. certitúdinii; pl. certitúdini


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERTITÚDINE s. 1. v. convingere. 2. v. siguranță.

CERTITUDINE s. 1. convingere, credință, încredințare, sentiment, siguranță, (livr.) convicțiune. (Am ~ că voi învinge toate dificultățile.) 2. siguranță, (livr.) infailibilitate. (~ unui remediu.)

Certitudine ≠ dubiu, incertitudine


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CERTITUDINE. Subst. Certitudine, siguranță, încredere, convingere, credință, încredințare. Asigurare, garanție, garantare, chezășie, chezășuire. Realitate, real, existență obiectivă, lucru real, stare de fapt. Probă, dovadă, mărturie, atestare; probare, demonstrare, dovedire, adeverire, confirmare, atestare, certificare, autentificare, Axiomă. Adj. Cert, sigur, evident, limpede ca lumina zilei, neîndoielnic, neîndoios, nedezmințit, hotărît, categoric, precis, netăgăduit, indubitabil (rar), indiscutabil, necondiționat, de netăgăduit, incontestabil. Sigur, garantat. Real, exact, obiectiv, faptic, autentic; adevărat. Convingător, probator, probatoriu, probant (rar), doveditor, adeveritor, mărturisitor (rar), confirmativ. Axiomatic. Vb. A avea certitudinea, a fi convins, a avea convingerea, a fi încredințat, a fi sigur de, a nu pune la îndoială, a crede sută la sută, a se încrede, a avea încredere. A asigura, a convinge, a încredința; a garanta, a gira, a chezășui. A certifica, a autentifica, a dovedi, a atesta, a confirma, a întări, a proba, a demonstra, a adeveri, a mărturisi. Adv. (În mod) cert, sigur, neîndoielnic, de netăgăduit. Exact, cu adevărat, cu siguranță, cu certitudine, sută la sută, cum te văd și (cum) mă vezi; în mod hotărît, fără doar și poate, indiscutabil, fără (nici o) îndoială, neîndoios, negreșit, desigur, garantat (fam.), categoric. V. adevăr, afirmație, siguranță.

Intrare: certitudine
certitudine substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • certitudine
  • certitudinea
plural
  • certitudini
  • certitudinile
genitiv-dativ singular
  • certitudini
  • certitudinii
plural
  • certitudini
  • certitudinilor
vocativ singular
plural

certitudine

etimologie: