2 intrări

32 de definiții

din care

Explicative DEX

CERNIRE, cerniri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) cerni; cernit1. – V. cerni.

cernire sf [At: ALECSANDRI, T. 177 / Pl: ~ri / E: cerni] 1 Înnegrire. 2 (Fig) Doliu.

CERNIRE, cerniri, s. f. Acțiunea de a (se) cerni; cernit1. – V. cerni.

CERNIRE, cerniri, s. f. Acțiunea de a (se) cerni. 1. Vopsire în negru, înnegrire. Cernirea pînzei. 2. Îndoliere, doliu. Răbdare, iubite Măgdiene, încă zece zile, pănă s-a împlini vremea cernirii mele. ALECSANDRI, T. 177.

CERNIRE, cerniri, s. f. Acțiunea de a (se) cerni.

CERNI, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Din sl. črŭniti.

CERNI, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Din sl. črŭniti.

cerni [At: DEX2 / Pzi: ~nesc / E: vsl чρъзнити] 1 vt (Pop) A vopsi în negru (în semn de doliu) Si: a înnegri. 2 vr A se îmbrăca în haine negre, în semn de doliu. 3 vr A-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu. 4 vr A purta doliu. 5 vr A se mâhni.

CERNI (-nesc) I. vb. tr. 1 A înnegri, a boi în negru, a căni: a-și ~ barba 2 A îmbrăca în negru în semn de doliu: Nici voie să-și cernească portul, Nici drept să-l plîngă n’au avut (COȘB.). II. vb. refl. 1 A se înnegri, a se boi negru 2 A se îmbrăca în haine negre, în haine de doliu 3 A se întuneca [vsl. črŭniti].

CERNI, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Popular și arhaizant) A vopsi în negru, a înnegri, a căni. Întinde frățeasca ta mînă, Cernită de hieru-n uzini, Plugarului vajnic ce ară Cu trudă bătrîna țarină. BENIUC, V. 128. 2. (Fig.) Noaptea cade cernind lazaretul. TOMA, C. V. 357. ◊ Refl. pas. Pînzele vi se-nnegrească, Pînzele vi se cernească, Ca cerneala de condei. TEODORESCU, P. P. 563. (Fig.) Vin turcii! O, strigătul acesta a făcut... să se cernească lumina soarelui, în multe din zilele părinților noștri. GALACTION, O. I 276. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi în negru hainele în semn de doliu; a purta doliu, a fi în doliu. Mă lepăd de toate-a lumei, mă cernesc, mă întristez. CONACHI, P. 98. Cu straie negre m-oi cerni, De tine m-oi despărți. SEVASTOS, C. 140. Cînd văd o barză neagră, zic că-i văduvă și s-a cernit dîndu-se prin Marea Neagră. ȘEZ. VIII 53. ◊ Tranz. De-o să mor la primăvară, Să mă plîngeți tu și mama, Amîndouă să mă plîngeți Și să vă cerniți năframa. GOGA, P. 47. Iie albă mi-oi cerni, Dacă tu, bade-i porni; Părul mi l-oi despleti Și pre tine te-oi jeli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 110. 3. Refl. Fig. A se mîhni, a se întrista. Cînd își punea în minte scîrba ce vor simți moșnegii, i se cernea și mai strașnic inima. CONTEMPORANUL, VI 103. I s-au cernit fața și ochii s-au turburat. CONACHI, P. 50.

CERNI, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi în negru; a înnegri. ♦ A vopsi în negru în semn de doliu. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mîhni, a se întrista. – Slav (v. sl. črŭniti).

A CERNI ~esc tranz. A face să devină negru; a înnegri. /<sl. țruniti

A SE CERNI mă ~esc intranz. 1) A se îmbrăca în haine negre în semn de doliu. 2) fig. A fi cuprins de un sentiment apăsător (de tristețe, de durere, de jale etc.). /<sl. țruniti

cernì v. 1. a boì negru: a-și cerni barba; 2. a. îmbrăca în negru (ca semn de jale): au cernit casa; 3. fig. a întuneca: întristarea îi cerni inima. [Slav. ČRŬNITI].

cernésc v. tr. (vsl. črŭniti). Rar. Înegresc. Îmbrac în doliŭ. V. refl. Mă îmbrac în haĭne de doliŭ. Fig. Mă întristez: a-țĭ cerni inima.

Ortografice DOOM

cernire (pop.) s. f., g.-d. art. cernirii; pl. cerniri

cernire (pop.) s. f., g.-d. art. cernirii; pl. cerniri

cernire s. f., g.-d. art. cernirii; pl. cerniri

cerni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cernesc, 3 sg. cernește, imperf. 1 cerneam; conj. prez. 1 sg. să cernesc, 3 să cernească

cerni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cernesc, imperf. 3 sg. cernea; conj. prez. 3 să cernească

cerni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cernesc, imperf. 3 sg. cernea; conj. prez. 3 sg. și pl. cernească

Etimologice

cerni (cernesc, cernit), vb.1. A înnegri, a vopsi în negru. – 2. A îmbrăca în doliu. – 3. A se călugări. – 4. A întrista, a amărî, a supăra. Sl. črŭniti „a înnegri”, de la crŭnŭ „negru” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48). Adj. s-a păstrat în rom. doar ca nume de oi (cernă), de boi (cernea), de cîini (cernei) și de rîuri (Cerna), ca și în mai multe toponime (Cernica, Cernăuți). – Der. cerneală, s. f. (acțiunea de a înnegri sau de a vopsi în negru; colorant negru în general; doliu; necaz, cerneală neagră; cerneală în general; Arg., cafea), din sl. črŭnilo, cu suf. modificat după rom. -eală (Iordan, Dift., 82; DAR); cernica s. f. (Arg., carte de joc, optar), probabil aluzie la mănăstirea Cernica, deși nu este clară explicația; cernușcă, s. f. (plantă Nigella sativa, Nigella arvensis), din rus. černuška (Tiktin); ciornă, s. f. (concept, bruion), din rus. čornyi „negru; concept, bruion” (Cihac, II, 48); ciornaie, s. f. (Mold., animal sfrijit); ciornei, s. m. (persoană cu tenul măsliniu); ciorni, vb. (a face o ciornă); ciornoglav, adj. (bolnăvicios), din bg. černoglava „cap negru” (Pușcariu, JB, XVI, 222).

Sinonime

CERNIRE s. v. îndoliere.

CERNIRE s. v. înnegrire.

cernire s. v. ÎNNEGRIRE.

CERNIRE s. îndoliere.

CERNI vb. v. îndolia.

CERNI vb. v. înnegri.

cerni vb. v. ÎNNEGRI.

CERNI vb. a (se) îndolia.

Antonime

A se cerni ≠ a se învoioșa

Regionalisme / arhaisme

cerni, cernesc, v.t. A vopsi în negru; a înnegri: „Să cernească puștile, / Că să duc răgutile” (Bilțiu, 2006: 112). – Din sl. črǔniti „a înnegri” (DLRM, MDA).

cerni, cernesc, vb. tranz. – A vopsi în negru; a înnegri: „Să cernească puștile, / Că să duc răgutile” (Bilțiu, 2006: 112). – Din sl. črǔniti „a înnegri”, de la crǔnǔ „negru” (Miklosich, Cihac, cf. DER; DLRM, MDA).

Intrare: cernire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cernire
  • cernirea
plural
  • cerniri
  • cernirile
genitiv-dativ singular
  • cerniri
  • cernirii
plural
  • cerniri
  • cernirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cerni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerni
  • cernire
  • cernit
  • cernitu‑
  • cernind
  • cernindu‑
singular plural
  • cernește
  • cerniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cernesc
(să)
  • cernesc
  • cerneam
  • cernii
  • cernisem
a II-a (tu)
  • cernești
(să)
  • cernești
  • cerneai
  • cerniși
  • cerniseși
a III-a (el, ea)
  • cernește
(să)
  • cernească
  • cernea
  • cerni
  • cernise
plural I (noi)
  • cernim
(să)
  • cernim
  • cerneam
  • cernirăm
  • cerniserăm
  • cernisem
a II-a (voi)
  • cerniți
(să)
  • cerniți
  • cerneați
  • cernirăți
  • cerniserăți
  • cerniseți
a III-a (ei, ele)
  • cernesc
(să)
  • cernească
  • cerneau
  • cerni
  • cerniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cernire, cernirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) cerni; cernit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cernit
    • 1.1. Vopsire în negru. DLRLC
      sinonime: înnegrire
      • format_quote Cernirea pânzei. DLRLC
    • 1.2. Doliu, îndoliere. DLRLC
      • format_quote Răbdare, iubite Măgdiene, încă zece zile, pănă s-a împlini vremea cernirii mele. ALECSANDRI, T. 177. DLRLC
etimologie:
  • vezi cerni DEX '98 DEX '09

cerni, cernescverb

  • 1. tranzitiv popular A vopsi în negru (în semn de doliu). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întinde frățeasca ta mînă, Cernită de lucru-n uzini, Plugarului vajnic ce ară Cu trudă bătrîna țărînă. BENIUC, V. 128. DLRLC
    • format_quote figurat Noaptea cade cernind lazaretul. TOMA, C. V. 357. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Pînzele vi se-nnegrească, Pînzele vi se cernească, Ca cerneala de condei. TEODORESCU, P. P. 563. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv figurat Vin turcii! O, strigătul acesta a făcut... să se cernească lumina soarelui, în multe din zilele părinților noștri. GALACTION, O. I 276. DLRLC
  • 2. reflexiv A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îndolia
    • format_quote Mă lepăd de toate-a lumei, mă cernesc, mă întristez. CONACHI, P. 98. DLRLC
    • format_quote Cu straie negre m-oi cerni, De tine m-oi despărți. SEVASTOS, C. 140. DLRLC
    • format_quote Cînd văd o barză neagră, zic că-i văduvă și s-a cernit dîndu-se prin Marea Neagră. ȘEZ. VIII 53. DLRLC
    • format_quote tranzitiv De-o să mor la primăvară, Să mă plîngeți tu și mama, Amîndouă să mă plîngeți Și să vă cerniți năframa. GOGA, P. 47. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Iie albă mi-oi cerni, Dacă tu, bade-i porni; Părul mi l-oi despleti Și pre tine te-oi jeli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 110. DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A se mâhni, a se întrista. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd își punea în minte scîrba ce vor simți moșnegii, i se cernea și mai strașnic inima. CONTEMPORANUL, VI 103. DLRLC
    • format_quote I s-au cernit fața și ochii s-au turburat. CONACHI, P. 50. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.