2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cernire sf [At: ALECSANDRI, T. 177 / Pl: ~ri / E: cerni] 1 Înnegrire. 2 (Fig) Doliu.

CERNÍRE, cerniri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) cerni; cernit1. – V. cerni.

CERNÍRE, cerniri, s. f. Acțiunea de a (se) cerni; cernit1. – V. cerni.

CERNÍRE, cerniri, s. f. Acțiunea de a (se) cerni. 1. Vopsire în negru, înnegrire. Cernirea pînzei. 2. Îndoliere, doliu. Răbdare, iubite Măgdiene, încă zece zile, pănă s-a împlini vremea cernirii mele. ALECSANDRI, T. 177.

CERNÍRE, cerniri, s. f. Acțiunea de a (se) cerni.

cerní [At: DEX2 / Pzi: ~nésc / E: vsl чρъзнити] 1 vt (Pop) A vopsi în negru (în semn de doliu) Si: a înnegri. 2 vr A se îmbrăca în haine negre, în semn de doliu. 3 vr A-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu. 4 vr A purta doliu. 5 vr A se mâhni.

CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Din sl. črŭniti.

CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Din sl. črŭniti.

CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Popular și arhaizant) A vopsi în negru, a înnegri, a căni. întinde frățeasca ta mînă, Cernită de hieru-n uzini, Plugarului vajnic ce ară Cu trudă bătrîna țarină. BENIUC, V. 128. 2. (Fig.) Noaptea cade cernind lazaretul. TOMA, C. V. 357. ◊ Refl. pas. Pînzele vi se-nnegrească, Pînzele vi se cernească, Ca cerneala de condei. TEODORESCU, P. P. 563. (Fig.) Vin turcii! O, strigătul acesta a făcut... să se cernească lumina soarelui, în multe din zilele părinților noștri. GALACTION, O. I 276. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi în negru hainele în semn de doliu; a purta doliu, a fi în doliu. Mă lepăd de toate-a lumei, mă cernesc, mă întristez. CONACHI, P. 98. Cu straie negre m-oi cerni, De tine m-oi despărți. SEVASTOS, C. 140. Cînd văd o barză neagră, zic că-i văduvă și s-a cernit dîndu-se prin Marea Neagră. ȘEZ. VIII 53. Zy Tranz. De-o să mor la primăvară, Să mă plîngeți tu și mama, Amîndouă să mă plîngeți Și să vă cerniți năframa. GOGA, P. 47. Iie albă mi-oi cerni, Dacă tu, bade-i porni; Părul mi l-oi despleti Și pre tine te-oi jeli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 110. 3. Refl. Fig. A se mîhni, a se întrista. Cînd își punea în minte scîrba ce vor simți moșnegii, i se cernea și mai strașnic inima. CONTEMPORANUL, VI 103. I s-au cernit fața și ochii s-au turburat. CONACHI, P. 50.

CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi în negru; a înnegri. ♦ A vopsi în negru în semn de doliu. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Slav (v. sl. črŭniti).

A CERNÍ ~ésc tranz. A face să devină negru; a înnegri. /<sl. țruniti

A SE CERNÍ mă ~ésc intranz. 1) A se îmbrăca în haine negre în semn de doliu. 2) fig. A fi cuprins de un sentiment apăsător (de tristețe, de durere, de jale etc.). /<sl. țruniti

cernì v. 1. a boì negru: a-și cerni barba; 2. a. îmbrăca în negru (ca semn de jale): au cernit casa; 3. fig. a întuneca: întristarea îi cerni inima. [Slav. ČRŬNITI].

cernésc v. tr. (vsl. črŭniti). Rar. Înegresc. Îmbrac în doliŭ. V. refl. Mă îmbrac în haĭne de doliŭ. Fig. Mă întristez: a-țĭ cerni inima.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cerníre (pop.) s. f., g.-d. art. cernírii; pl. cerníri

cerníre s. f., g.-d. art. cernírii; pl. cerníri

cerní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cernésc, imperf. 3 sg. cerneá; conj. prez. 3 să cerneáscă

cerní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cernésc, imperf. 3 sg. cerneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cerneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERNÍRE s. v. îndoliere.

CERNÍRE s. v. înnegrire.

arată toate definițiile

Intrare: cernire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cernire
  • cernirea
plural
  • cerniri
  • cernirile
genitiv-dativ singular
  • cerniri
  • cernirii
plural
  • cerniri
  • cernirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cerni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerni
  • cernire
  • cernit
  • cernitu‑
  • cernind
  • cernindu‑
singular plural
  • cernește
  • cerniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cernesc
(să)
  • cernesc
  • cerneam
  • cernii
  • cernisem
a II-a (tu)
  • cernești
(să)
  • cernești
  • cerneai
  • cerniși
  • cerniseși
a III-a (el, ea)
  • cernește
(să)
  • cernească
  • cernea
  • cerni
  • cernise
plural I (noi)
  • cernim
(să)
  • cernim
  • cerneam
  • cernirăm
  • cerniserăm
  • cernisem
a II-a (voi)
  • cerniți
(să)
  • cerniți
  • cerneați
  • cernirăți
  • cerniserăți
  • cerniseți
a III-a (ei, ele)
  • cernesc
(să)
  • cernească
  • cerneau
  • cerni
  • cerniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cernire

etimologie:

  • vezi cerni
    surse: DEX '98 DEX '09

cerni

  • 1. tranzitiv popular A vopsi în negru (în semn de doliu).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căni înnegri 4 exemple
    exemple
    • Întinde frățeasca ta mînă, Cernită de lucru-n uzini, Plugarului vajnic ce ară Cu trudă bătrîna țărînă. BENIUC, V. 128.
      surse: DLRLC
    • figurat Noaptea cade cernind lazaretul. TOMA, C. V. 357.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Pînzele vi se-nnegrească, Pînzele vi se cernească, Ca cerneala de condei. TEODORESCU, P. P. 563.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv figurat Vin turcii! O, strigătul acesta a făcut... să se cernească lumina soarelui, în multe din zilele părinților noștri. GALACTION, O. I 276.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndolia 5 exemple
    exemple
    • Mă lepăd de toate-a lumei, mă cernesc, mă întristez. CONACHI, P. 98.
      surse: DLRLC
    • Cu straie negre m-oi cerni, De tine m-oi despărți. SEVASTOS, C. 140.
      surse: DLRLC
    • Cînd văd o barză neagră, zic că-i văduvă și s-a cernit dîndu-se prin Marea Neagră. ȘEZ. VIII 53.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv De-o să mor la primăvară, Să mă plîngeți tu și mama, Amîndouă să mă plîngeți Și să vă cerniți năframa. GOGA, P. 47.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Iie albă mi-oi cerni, Dacă tu, bade-i porni; Părul mi l-oi despleti Și pre tine te-oi jeli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 110.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A se mâhni, a se întrista.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mâhni întrista 2 exemple
    exemple
    • Cînd își punea în minte scîrba ce vor simți moșnegii, i se cernea și mai strașnic inima. CONTEMPORANUL, VI 103.
      surse: DLRLC
    • I s-au cernit fața și ochii s-au turburat. CONACHI, P. 50.
      surse: DLRLC

etimologie: