cerebro- [At: DN³ / V: cerebr~ / E: fr cérébro-] Element de compunere savantă cu semnificația: 1-3 (Referitor la sau) propriu pentru (ori de) creier.

* CEREBRO-SPINAL adj. 🫀 Privitor la creieri și la măduva spinării [fr.].

CEREBRO- Element de compunere savantă cu semnificația „creier”, „referitor la creier”. [Var. cerebr-. / < fr. cerebr(o)-, cf. lat. cerebrum].

CEREBR(O)- elem. „creier”. (< fr. cerebr/o/-, cf. lat. cerebrum)

cerebr- vz cerebro-

CEREBR- v. cerebro-.

CEREBRO- „creier, vase cerebrale”. ◊ L. cerebrum „creier” > fr. cérébro-, it. id., engl. id. > rom. cerebro-. □ ~angioscleroză (v. angio-, v. -scleroză), s. f., proces de sclerozare a vaselor cerebrale; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie₁), s. f., fiziologie a creierului; ~id (v. -id), adj., care se aseamănă cu creierul; ~malacie (v. -malacie), s. f., ramolire a unei porțiuni din creier; ~patie (v. -patie), s. f., maladie a creierului; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie cerebrală; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., sclerozare a țesutului cerebral; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație medicală de disecție a creierului; ~tonie (v. -tonie), s. f., componentă temperamentală, caracterizată prin tensiune nervoasă masivă, înclinare spre meditație etc.