9 definiții pentru cerdăcel
Explicative DEX
CERDĂCEL, cerdăcele, s. n. (Rar) Cerdăcuț. – Cerdac + suf. -el.
cerdăcel sn [At: IORGA, IST. II, 43 / Pl: ~e / E: cerdac + -el] 1-14 (Șhp) Cerdac (1-7) (mic) Si: cerdăcuț (1-14).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERDĂCEL (pl. -cele), CERDĂCUȚ, (pl. -uțe) sn. dim. CEARDAC: la toată casa în cetate cîte un cerdăcuț de acea materie de marmure se află (CANT.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CERDĂCEL, cerdăcele, s. n. Cerdăcuț. – Cerdac + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CERDĂCEL, cerdăcele, s. n. Cerdăcuț. – Din cerdac + suf. -el.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Ortografice DOOM
cerdăcel (rar) s. n., pl. cerdăcele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cerdăcel (rar) s. n., pl. cerdăcele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cerdăcel s. n., pl. cerdăcele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
CERDĂCEL s.n. (ȚR) 1. Diminutiv al lui cerdac (1). Și făcu un cerdăcel înaintea bisearicii, pre patru stîlpi de marmură. GI, 22r; cf. GI, 20v; GAVRIL, NIF. 2. Diminutiv al lui cerdac (2). Și pe tronul cu moaștele au făcut un cerdăcel de piatră și l-au zugrăvit frumos. GI, 20v. Etimologie: cerdac + suf. -el. Vezi și cerdac, cerdăcuț. Cf. cerdăcuț.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cerdăcel, cerdăcelesubstantiv neutru
- 1. Cerdăcuț. DEX '09 DEX '98sinonime: cerdăcuț
etimologie:
- Cerdac + -el. DEX '98 DEX '09