7 definiții pentru cerdăcel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERDĂCÉL, cerdăcele, s. n. (Rar) Cerdăcuț. – Cerdac + suf. -el.

cerdăcél sn [At: IORGA, IST. II, 43 / Pl: ~e / E: cerdac + -el] 1-14 (Șhp) Cerdac (1-7) (mic) Si: cerdăcuț (1-14).

CERDĂCÉL, cerdăcele, s. n. Cerdăcuț. – Cerdac + suf. -el.

CERDĂCÉL, cerdăcele, s. n. Cerdăcuț. – Din cerdac + suf. -el.

CERDĂCEL s.n. (ȚR) 1. Diminutiv al lui cerdac (1). Și făcu un cerdăcel înaintea bisearicii, pre patru stîlpi de marmură. GI, 22r; cf. GI, 20v; GAVRIL, NIF. 2. Diminutiv al lui cerdac (2). Și pe tronul cu moaștele au făcut un cerdăcel de piatră și l-au zugrăvit frumos. GI, 20v. Etimologie: cerdac + suf. -el. Vezi și cerdac, cerdăcuț. Cf. cerdăcuț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cerdăcél (rar) s. n., pl. cerdăcéle

cerdăcél s. n., pl. cerdăcéle

Intrare: cerdăcel
cerdăcel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerdăcel
  • cerdăcelul
  • cerdăcelu‑
plural
  • cerdăcele
  • cerdăcelele
genitiv-dativ singular
  • cerdăcel
  • cerdăcelului
plural
  • cerdăcele
  • cerdăcelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cerdăcel

etimologie:

  • Cerdac + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09