7 definiții pentru cercelat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERCELÁT, -Ă, cercelați, -te, adj. Împodobit cu cercei. – Cercel + suf. -at.

CERCELÁT, -Ă, cercelați, -te, adj. Împodobit cu cercei. – Cercel + suf. -at.

cercelát1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: cerceta] 1-4 Cercelare (1-4).

cercelat2, ~ă a [At: LM / Pl: ~ați, ~e / E: cercela cf vfr recercelé] 1 (D. păr) Buclat2. 2 (D. coarne) Răsucit de mai multe ori Si: încercelat2 (2). 3 Oaie sau berbec cu coarnele cercelate (2) Si: încercelat2 (3). 4 Împodobit cu cercei (1) Si: încercelat2 (4).

CERCELÁT, -Ă, cercelați, -te, adj. împodobit cu cercei. (Fig.) Pădurile în depărtare, cu tulpini fumurii, ciucurate de ninsoare, par tercelate cu flori de zarzări și de corcoduși. DELAVRANCEA, S. 5.

CERCELÁT, -Ă, cercelați, -te, adj. Împodobit cu cercei. – Din cercela (puțin folosit).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cercelát adj. m., pl. cerceláți; f. cercelátă, pl. cerceláte

cercelát adj. m., pl. cerceláți; f. sg. cercelátă, pl. cerceláte

Intrare: cercelat
cercelat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercelat
  • cercelatul
  • cercelatu‑
  • cercela
  • cercelata
plural
  • cercelați
  • cercelații
  • cercelate
  • cercelatele
genitiv-dativ singular
  • cercelat
  • cercelatului
  • cercelate
  • cercelatei
plural
  • cercelați
  • cercelaților
  • cercelate
  • cercelatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cercelat

  • 1. Împodobit cu cercei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Pădurile în depărtare, cu tulpini fumurii, ciucurate de ninsoare, par cercelate cu flori de zarzări și de corcoduși. DELAVRANCEA, S. 5.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cercel + sufix -at.
    surse: DEX '98 DEX '09