6 definiții pentru cercănel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERCĂNÉL, cercănele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui cearcăn.Cearcăn + suf. -el.

CERCĂNÉL, cercănele, s. n. Diminutiv al lui cearcăn.Cearcăn + suf. -el.

CERCĂNÉL, cercănele, s. n. Diminutiv al lui cearcăn.

cercânél sn [At: PAMFILE, C. T. 186 / Pl: ~e / E: cearcăn + -el] 1-14 (Șhp) Cearcăn (1-5, 7-8) (mic).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cercănél (rar) s. n., pl. cercănéle

cercănél s. n., pl. cercănéle

Intrare: cercănel
cercănel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercănel
  • cercănelul
  • cercănelu‑
plural
  • cercănele
  • cercănelele
genitiv-dativ singular
  • cercănel
  • cercănelului
plural
  • cercănele
  • cercănelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cercănel

  • 1. rar Diminutiv al lui cearcăn.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Cearcăn + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09