11 definiții pentru cerbicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cerbicíe sf [At: IORGA, N. R. A. I, 253 / Pl: ~cíi / E: cerbice + -ie] 1 Tenacitate. 2 Încăpățânare.

CERBICÍE s. f. Tenacitate, dârzenie; încăpățânare. – Cerbice + suf. -ie.

CERBICÍE s. f. Tenacitate, dârzenie; încăpățânare. – Cerbice + suf. -ie.

CERBICÍE s. f. (Rar) Tenacitate, dîrzenie.

CERBICÍE s. f. (Rar) Tenacitate, dârzenie. – Din cerbice + suf. -ie.

CERBICÍE f. înv. Atitudine plină de perseverență și de încăpățânare. /cerbice + suf. ~ie

cerbicie f. îndârjire, tenacitate.

cerbicíe f. (d. cerbice). Îndărătnicie. Rezistență, tenacitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cerbicíe s. f., art. cerbicía, g.-d. cerbicíi, art. cerbicíei

cerbicíe s. f., art. cerbicía, g.-d. cerbicíi, art. cerbicíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERBICÍE s. v. dârzenie, încăpățânare, îndărătnicie, perseverență, persistență, stăruință, tenacitate.

cerbicie s. v. DÎRZENIE. ÎNCĂPĂȚÎNARE. ÎNDĂRĂTNICIE. PERSEVERENȚĂ. PERSISTENȚĂ. STĂRUINȚĂ. TENACITATE.

Intrare: cerbicie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerbicie
  • cerbicia
plural
genitiv-dativ singular
  • cerbicii
  • cerbiciei
plural
vocativ singular
plural

cerbicie

etimologie:

  • Cerbice + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09