3 intrări
Articole pe această temă:
24 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CERB, cerbi, s. m. Mamifer rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurtă (Cervus elaphus). ◊ Cerb lopătar = specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți și cu corpul puternic (Cervus dama). – Lat. cervus.
CERB, cerbi, s. m. Mamifer rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurtă (Cervus elaphus). ◊ Cerb lopătar = specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți și cu corpul puternic (Cervus dama). – Lat. cervus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cerb sm [At: PSALT. 80/3 / Pl: ~i / E: ml cervus] 1 (Zlg) Mamifer patruped rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne ramificate, care cad și se reînnoiesc în flecare an, cu coada scurtă (Cervus elaphus). 2 (Îs) ~lopătar Specie de cerb cu coamele lățite în formă de lopeți și cu corpul puternic (Cervus dama). 3-4 (Îe; îlav) A fugi ca ~ul (A fugi) foarte repede. 5 (Ent; îs) ~ul lui Dumnezeu Rădașcă 5 (Bot; îs) Spinul ~ului Planta Romnus cathartica. 6 (Pan) Berbec cu coarne lungi și drepte. 7 Bou cu coarne lungi Cf: cerban. 8 Obicei de a umbla la colindat, la Crăciun și la Sfântul Ion, cu un om mascat cu cap de cerb Cf brezaia, turca, țurca.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERB, cerbi, s. m. Mamifer rumegător de pădure, impunător prin coarnele sale bogat ramificate (Cervus elaphus). [Radu-vodă] acompaniat de fiica sa și de o suită numeroasă... se urcau pe dealul Cătălinei, la vînătoarea cerbilor, ciutelor și căprioarelor. NEGRUZZI, S. I 106.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERB, cerbi, s. m. Mamifer rumegător de pădure, cu coarne bogat ramificate (Cervus elaphus). ◊ Compus: cerb-lopătar = specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți (Cervus dama). – Lat. cervus.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CERB1 ~i m. Mamifer erbivor rumegător, de talie mare, cu corpul zvelt, cu coarne lungi, ramificate, și cu coadă scurtă. ~ lopătar. /<lat. cervus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CERB2 ~i m. mai ales art. rar Vechi dans de ritual care simbolizează primăvara. /<lat. cervus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cerb m. cuadruped rumegător, repede alergător, cu coarne osoase, ramificate, ce cad și se reînnoiesc pe tot anul. [Lat. CERVUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cerb m. (lat. cĕrvus, it. cat. pg. cervo, pv. cerb, fr. cerf, sp. ciervo). Un fel de căprioară mult maĭ mare și cu coarnele maĭ ramificate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Cerbu m. munte în Gorjiu (1640 m.) deasupra satului Novaci.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cerb s. m., pl. cerbi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cerb s. m., pl. cerbi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!spínul-cérbului (plantă) s. m. art.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CERB s. (ZOOL.) 1. (Cervus elaphus) (Mold. și Bucov.) plotun. 2. cerb-lopătar (Cervus dama) = (rar) dam.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CERB s. v. rădașcă, răgace.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CERB s. (ZOOL.) 1. (Cervus elaphus) (Mold. și Bucov.) plotun. 2. cerb-lopătar (Cervus dama) = (rar) dam.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cerb s. v. RĂDAȘCĂ. RĂGACE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAPUL-CÉRBULUI s. v. rădașcă, răgace.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
capul-cerbului s. v. RĂDAȘCĂ. RĂGACE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cerb (-bi), s. m. – Mamifer rumegător de pădure, cu coarne bogate. – Mr. țerbu, megl. țerb. Lat. cervus (Pușcariu 339; Densusianu, Hlr., 105; Candrea-Dens., 306; REW 1850; DAR); cf. it., port., cat. cervo, prov. cer(v), fr. cerf, sp. ciervo. – Der. cerboaică (var. cerboaie), s. f. (femela cerbului); cerban, s. n. (nume de bou); cerbana, s. f. (nume de vacă); cerbar, s. m. (rădașcă); cerbărie, s. f. (parc, rezervație pentru creșterea cerbilor); cerbește, adv. (ca cerbii). REW 1843 consideră că cerbar reprezintă direct lat. cĕrvārius.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cerb (cerbuț) v. capră (1).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — |
| |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — |
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cerb cervus elaphus
- 1. Mamifer rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurtă (Cervus elaphus).surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- [Radu-vodă] acompaniat de fiica sa și de o suită numeroasă... se urcau pe dealul Cătălinei, la vînătoarea cerbilor, ciutelor și căprioarelor. NEGRUZZI, S. I 106.surse: DLRLC
- 1.1. Cerb lopătar = specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți și cu corpul puternic (Cervus dama).surse: DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- limba latină cervussurse: DEX '09 DEX '98