3 intrări

Articole pe această temă:

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cerb sm [At: PSALT. 80/3 / Pl: ~i / E: ml cervus] 1 (Zlg) Mamifer patruped rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne ramificate, care cad și se reînnoiesc în flecare an, cu coada scurtă (Cervus elaphus). 2 (Îs) ~lopătar Specie de cerb cu coamele lățite în formă de lopeți și cu corpul puternic (Cervus dama). 3-4 (Îe; îlav) A fugi ca ~ul (A fugi) foarte repede. 5 (Ent; îs) ~ul lui Dumnezeu Rădașcă 5 (Bot; îs) Spinul ~ului Planta Romnus cathartica. 6 (Pan) Berbec cu coarne lungi și drepte. 7 Bou cu coarne lungi Cf: cerban. 8 Obicei de a umbla la colindat, la Crăciun și la Sfântul Ion, cu un om mascat cu cap de cerb Cf brezaia, turca, țurca.

CERB, cerbi, s. m. Mamifer rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurtă (Cervus elaphus).Cerb lopătar = specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți și cu corpul puternic (Cervus dama).Lat. cervus.

CERB, cerbi, s. m. Mamifer rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurtă (Cervus elaphus).Cerb lopătar = specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți și cu corpul puternic (Cervus dama).Lat. cervus.

CERB, cerbi, s. m. Mamifer rumegător de pădure, impunător prin coarnele sale bogat ramificate (Cervus elaphus). [Radu-vodă] acompaniat de fiica sa și de o suită numeroasă... se urcau pe dealul Cătălinei, la vînătoarea cerbilor, ciutelor și căprioarelor. NEGRUZZI, S. I 106.

CERB, cerbi, s. m. Mamifer rumegător de pădure, cu coarne bogat ramificate (Cervus elaphus). ◊ Compus: cerb-lopătar = specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți (Cervus dama).Lat. cervus.

CERB2 ~i m. mai ales art. rar Vechi dans de ritual care simbolizează primăvara. /<lat. cervus

CERB1 ~i m. Mamifer erbivor rumegător, de talie mare, cu corpul zvelt, cu coarne lungi, ramificate, și cu coadă scurtă. ~ lopătar. /<lat. cervus

cerb m. cuadruped rumegător, repede alergător, cu coarne osoase, ramificate, ce cad și se reînnoiesc pe tot anul. [Lat. CERVUS].

cerb m. (lat. cĕrvus, it. cat. pg. cervo, pv. cerb, fr. cerf, sp. ciervo). Un fel de căprioară mult maĭ mare și cu coarnele maĭ ramificate.

Cerbu m. munte în Gorjiu (1640 m.) deasupra satului Novaci.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!spínul-cérbului (plantă) s. m. art.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERB s. (ZOOL.) 1. (Cervus elaphus) (Mold. și Bucov.) plotun. 2. cerb-lopătar (Cervus dama) = (rar) dam.

CERB s. v. rădașcă, răgace.

cerb s. v. RĂDAȘCĂ. RĂGACE.

CERB s. (ZOOL.) 1. (Cervus elaphus) (Mold. și Bucov.) plotun. 2. cerb-lopătar (Cervus dama) = (rar) dam.

CAPUL-CÉRBULUI s. v. rădașcă, răgace.

capul-cerbului s. v. RĂDAȘCĂ. RĂGACE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cerb (-bi), s. m. – Mamifer rumegător de pădure, cu coarne bogate. – Mr. țerbu, megl. țerb. Lat. cervus (Pușcariu 339; Densusianu, Hlr., 105; Candrea-Dens., 306; REW 1850; DAR); cf. it., port., cat. cervo, prov. cer(v), fr. cerf, sp. ciervo.Der. cerboaică (var. cerboaie), s. f. (femela cerbului); cerban, s. n. (nume de bou); cerbana, s. f. (nume de vacă); cerbar, s. m. (rădașcă); cerbărie, s. f. (parc, rezervație pentru creșterea cerbilor); cerbește, adv. (ca cerbii). REW 1843 consideră că cerbar reprezintă direct lat. cĕrvārius.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cerb (cerbuț) v. capră (1).

arată toate definițiile

Intrare: cerb
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerb
  • cerbul
  • cerbu‑
plural
  • cerbi
  • cerbii
genitiv-dativ singular
  • cerb
  • cerbului
plural
  • cerbi
  • cerbilor
vocativ singular
plural
Intrare: capul-cerbului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capul-cerbului
plural
genitiv-dativ singular
  • capului-cerbului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: spinul-cerbului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spinul-cerbului
plural
  • spinii-cerbului
genitiv-dativ singular
  • spinului-cerbului
plural
  • spinilor-cerbului
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cerb cervus elaphus

  • 1. Mamifer rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurtă (Cervus elaphus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • [Radu-vodă] acompaniat de fiica sa și de o suită numeroasă... se urcau pe dealul Cătălinei, la vînătoarea cerbilor, ciutelor și căprioarelor. NEGRUZZI, S. I 106.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cerb lopătar = specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți și cu corpul puternic (Cervus dama).
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

capul-cerbului

etimologie: