3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cerșitorít sn vz cerșetorit

CERȘITORÍT s. n. v. cerșetorit.

CERȘITORÍT s. n. v. cerșetorit.

CERȘITORÍT s. n. v. cerșetorit.

CERȘITORÍT s. n. (Rar) Cerșitorie. – Variantă: cerșetorít s. n.

cerșători vti vz cerșetori

cerșetori vti [At: NEGRUZZI, S. I, 164 / V: ~șit~, ~șăt~ / Pzi: ~resc / E: cerșetor] 1 A cerși. 2 (Fig) A cere ca un cerșetor.

cerșetorít sn [At: CREANGĂ, A. 138 / V: ~șit~ / Pl: ~uri / E: cerșetori] Cerșetorire.

cerșitorí vti vz cerșetori

CERȘETORÍ, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitorí vb. IV] – Din cerșetor.

CERȘETORÍ, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitorí vb. IV] – Din cerșetor.

CERȘETORÍ, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitorí vb. IV] – Din cerșetor.

CERȘETORÍT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorít s. n.] – V. cerșetori.

CERȘETORÍT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorít s. n.] – V. cerșetori.

CERȘITORÍ vb. IV v. cerșetori.

CERȘITORÍ vb. IV v. cerșetori.

CERȘETORÍ vb. IV v. cerșitori.

CERȘETORÍT s. n. v. cerșitorit.

CERȘITORÍ, cerșitoresc, vb. IV. Intranz. A cerși, a umbla cu cerșitul; a cere ca un cerșitor. Moșul Haralambie cerșitorea la acea biserică și în acea parte de loc de mai bine de 50 ani. ȘEZ. VI 169. ◊ Tranz. Vă aduceți aminte de un sarac pre care îl întîlneați... pe uliți, prin piețe, pre la biserici, cerșitorind mila creștinilor. NEGRUZZI, S. I 252. – Variantă: cerșetorí (NEGRUZZI S. I 164) vb. IV.

CERȘETORÍT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorít s. n.] – V. cerșetori.

CERȘITORÍ vb. IV. v. cerșetori.

A CERȘETORÍ ~ésc 1. intranz. 1) A fi cerșetor. 2) A trăi ca un cerșetor. 2. tranz. A cere de pomană; a cerși. /Din cerșetor

2) cerșitorésc v. intr. Trăĭesc cerșind. V. tr. A cerșitori milă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cerșetorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetorésc, imperf. 3 sg. cerșetoreá; conj. prez. 3 să cerșetoreáscă

arată toate definițiile

Intrare: cerșetori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerșetori
  • cerșetorire
  • cerșetorit
  • cerșetoritu‑
  • cerșetorind
  • cerșetorindu‑
singular plural
  • cerșetorește
  • cerșetoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cerșetoresc
(să)
  • cerșetoresc
  • cerșetoream
  • cerșetorii
  • cerșetorisem
a II-a (tu)
  • cerșetorești
(să)
  • cerșetorești
  • cerșetoreai
  • cerșetoriși
  • cerșetoriseși
a III-a (el, ea)
  • cerșetorește
(să)
  • cerșetorească
  • cerșetorea
  • cerșetori
  • cerșetorise
plural I (noi)
  • cerșetorim
(să)
  • cerșetorim
  • cerșetoream
  • cerșetorirăm
  • cerșetoriserăm
  • cerșetorisem
a II-a (voi)
  • cerșetoriți
(să)
  • cerșetoriți
  • cerșetoreați
  • cerșetorirăți
  • cerșetoriserăți
  • cerșetoriseți
a III-a (ei, ele)
  • cerșetoresc
(să)
  • cerșetorească
  • cerșetoreau
  • cerșetori
  • cerșetoriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerșitori
  • cerșitorire
  • cerșitorit
  • cerșitoritu‑
  • cerșitorind
  • cerșitorindu‑
singular plural
  • cerșitorește
  • cerșitoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cerșitoresc
(să)
  • cerșitoresc
  • cerșitoream
  • cerșitorii
  • cerșitorisem
a II-a (tu)
  • cerșitorești
(să)
  • cerșitorești
  • cerșitoreai
  • cerșitoriși
  • cerșitoriseși
a III-a (el, ea)
  • cerșitorește
(să)
  • cerșitorească
  • cerșitorea
  • cerșitori
  • cerșitorise
plural I (noi)
  • cerșitorim
(să)
  • cerșitorim
  • cerșitoream
  • cerșitorirăm
  • cerșitoriserăm
  • cerșitorisem
a II-a (voi)
  • cerșitoriți
(să)
  • cerșitoriți
  • cerșitoreați
  • cerșitorirăți
  • cerșitoriserăți
  • cerșitoriseți
a III-a (ei, ele)
  • cerșitoresc
(să)
  • cerșitorească
  • cerșitoreau
  • cerșitori
  • cerșitoriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerșători
  • cerșătorire
  • cerșătorit
  • cerșătoritu‑
  • cerșătorind
  • cerșătorindu‑
singular plural
  • cerșătorește
  • cerșătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cerșătoresc
(să)
  • cerșătoresc
  • cerșătoream
  • cerșătorii
  • cerșătorisem
a II-a (tu)
  • cerșătorești
(să)
  • cerșătorești
  • cerșătoreai
  • cerșătoriși
  • cerșătoriseși
a III-a (el, ea)
  • cerșătorește
(să)
  • cerșătorească
  • cerșătorea
  • cerșători
  • cerșătorise
plural I (noi)
  • cerșătorim
(să)
  • cerșătorim
  • cerșătoream
  • cerșătorirăm
  • cerșătoriserăm
  • cerșătorisem
a II-a (voi)
  • cerșătoriți
(să)
  • cerșătoriți
  • cerșătoreați
  • cerșătorirăți
  • cerșătoriserăți
  • cerșătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • cerșătoresc
(să)
  • cerșătorească
  • cerșătoreau
  • cerșători
  • cerșătoriseră
Intrare: cerșetorit (part.)
cerșetorit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșetorit
  • cerșetoritul
  • cerșetoritu‑
  • cerșetori
  • cerșetorita
plural
  • cerșetoriți
  • cerșetoriții
  • cerșetorite
  • cerșetoritele
genitiv-dativ singular
  • cerșetorit
  • cerșetoritului
  • cerșetorite
  • cerșetoritei
plural
  • cerșetoriți
  • cerșetoriților
  • cerșetorite
  • cerșetoritelor
vocativ singular
plural
cerșitorit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșitorit
  • cerșitoritul
  • cerșitoritu‑
  • cerșitori
  • cerșitorita
plural
  • cerșitoriți
  • cerșitoriții
  • cerșitorite
  • cerșitoritele
genitiv-dativ singular
  • cerșitorit
  • cerșitoritului
  • cerșitorite
  • cerșitoritei
plural
  • cerșitoriți
  • cerșitoriților
  • cerșitorite
  • cerșitoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: cerșetorit (s.n.)
cerșetorit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșetorit
  • cerșetoritul
  • cerșetoritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cerșetorit
  • cerșetoritului
plural
vocativ singular
plural
cerșitorit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșitorit
  • cerșitoritul
  • cerșitoritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cerșitorit
  • cerșitoritului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cerșetori cerșători cerșitori

  • 1. A cere (ca un cerșetor).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cere cerși milogi 2 exemple
    exemple
    • Moșul Haralambie cerșitorea la acea biserică și în acea parte de loc de mai bine de 50 ani. ȘEZ. VI 169.
      surse: DLRLC
    • Vă aduceți aminte de un sarac pre care îl întîlneați... pe uliți, prin piețe, pre la biserici, cerșitorind mila creștinilor. NEGRUZZI, S. I 252.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cerșetor
    surse: DEX '09 DEX '98

cerșetorit (s.n.) cerșitorit

etimologie:

  • vezi cerșetori
    surse: DEX '98 DEX '09