2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

CEPIȘOARĂ s. f. v. cepușoară.

CEPIȘOARĂ s. f. v. cepușoară.

CEPIȘOARĂ s. f. v. cepușoară.

CEPIȘOARĂ s. f. v. cepușoară.

CEPȘOARĂ s. f. v. cepușoară.

CEPȘOARĂ s. f. v. cepușoară.

CEPȘOARĂ s. f. v. cepușoară.

CEPȘOARĂ s. f. v. cepușoară.

CEPUȘOARĂ, cepușoare, s. f. Diminutiv al lui ceapă (1). [Var.: cepișoară, cepșoară s. f.] – Ceapă + suf. -ușoară.

CEPUȘOR, cepușoare, s. n. Diminutiv al lui cep. – Cep + suf. -ușor.

CEPUȘOR, cepușoare, s. n. Diminutiv al lui cep. – Cep + suf. -ușor.

cepișoară sf vz cepușoară

cepșoară sf vz cepușoară

cepușoară sf [At: SEVASTOS, N. 57/22 / V: ~piș~, ~pș~ / Pl: ~re / E: ceapă + -șoară] 1-6 (Șhp) Ceapă (1-3) (mică) Si: cepuță (1-6). 7 Ceapă-ciorească Vz ceapă (25). 8 Hașmă. 9 Aiul-șarpelui Vz ai.

cepușor sn [At: DA / Pl: ~șoare / E: cep + -ușor] 1-40 (Șhp) Cep (1-12, 15-22) (mic).

CEPUȘOARĂ (pl. -re), CEPUȚĂ (pl. -țe) sf. 🌿 dim. CEAPĂ.

CEPUȘOARĂ, cepușoare, s. f. Diminutiv al lui ceapă. [Var.: cepișoară, cepșoară s. f.] – Ceapă + suf. -ușoară.

CEPUȘOARĂ, cepușoare, s. f. (Popular) Diminutiv al lui ceapă. Aduc găina gătită cu verdeață, brad, maghiran... În Dobrogea, la gîtul găinii anină salbă de felii de cepușoară înșirate pe ață. SEVASTOS, N. 57. -Variante: cepișoară, cepșoară s. f.

CEPUȘOARĂ, cepușoare, s. f. Diminutiv al lui ceapă. [Var.: cepișoară, cepșoară s. f.]

CEPUȘOR, cepușoare, s. n. Diminutiv al lui cep.

cepșoară f. ceapă măruntă.

cepușoáră f., pl. e. Est. Dim. d. ceapă. – În vest cepșoară.

Ortografice DOOM

cepușoară s. f., g.-d. art. cepușoarei; pl. cepușoare

cepușor s. n., pl. cepușoare

cepușoară s. f., g.-d. art. cepușoarei; pl. cepușoare

cepușor s. n., pl. cepușoare

cepușoară s. f., g.-d. art. cepușoarei; pl. cepușoare

cepușor s. n., pl. cepușoare

Intrare: cepușoară
cepușoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cepușoară
  • cepușoara
plural
  • cepușoare
  • cepușoarele
genitiv-dativ singular
  • cepușoare
  • cepușoarei
plural
  • cepușoare
  • cepușoarelor
vocativ singular —
plural —
cepișoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cepișoară
  • cepișoara
plural
  • cepișoare
  • cepișoarele
genitiv-dativ singular
  • cepișoare
  • cepișoarei
plural
  • cepișoare
  • cepișoarelor
vocativ singular —
plural —
cepșoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cepșoară
  • cepșoara
plural
  • cepșoare
  • cepșoarele
genitiv-dativ singular
  • cepșoare
  • cepșoarei
plural
  • cepșoare
  • cepșoarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cepușor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cepușor
  • cepușorul
  • cepușoru‑
plural
  • cepușoare
  • cepușoarele
genitiv-dativ singular
  • cepușor
  • cepușorului
plural
  • cepușoare
  • cepușoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cepușoară, cepușoaresubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui ceapă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Aduc găina gătită cu verdeață, brad, maghiran... În Dobrogea, la gîtul găinii anină salbă de felii de cepușoară înșirate pe ață. SEVASTOS, N. 57. DLRLC
etimologie:
  • Ceapă + -ușoară. DEX '98 DEX '09

cepușor, cepușoaresubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui cep. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Cep + -ușor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.