2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cepăire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: cepăi] (Reg) Pășire cu zgomot ușor Si: cepăit (1), lipăire.

CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. – Cf. magh. csapni.

CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. – Cf. magh. csapni.

cepăí vi [At: CAMILAR, P. S. 195 / P: ~pă-i / Pzi: ~ésc / E: ns cf mg csapni] (Reg) A păși cu zgomot ușor Si: a lipăi.

CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A păși, producînd cu încălțămintea un zgomot ușor; a lipăi. Cepăia repede din opincile sprintene. CAMILAR, T. 10.

CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. – Comp. magh. csapni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cepăí (a ~) (a lipăi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cepăiésc, imperf. 3 sg. cepăiá; conj. prez. 3 să cepăiáscă

cepăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cepăiésc, imperf. 3 sg. cepăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cepăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: cepăire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cepăire
  • cepăirea
plural
  • cepăiri
  • cepăirile
genitiv-dativ singular
  • cepăiri
  • cepăirii
plural
  • cepăiri
  • cepăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cepăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cepăi
  • cepăire
  • cepăit
  • cepăitu‑
  • cepăind
  • cepăindu‑
singular plural
  • cepăiește
  • cepăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cepăiesc
(să)
  • cepăiesc
  • cepăiam
  • cepăii
  • cepăisem
a II-a (tu)
  • cepăiești
(să)
  • cepăiești
  • cepăiai
  • cepăiși
  • cepăiseși
a III-a (el, ea)
  • cepăiește
(să)
  • cepăiască
  • cepăia
  • cepăi
  • cepăise
plural I (noi)
  • cepăim
(să)
  • cepăim
  • cepăiam
  • cepăirăm
  • cepăiserăm
  • cepăisem
a II-a (voi)
  • cepăiți
(să)
  • cepăiți
  • cepăiați
  • cepăirăți
  • cepăiserăți
  • cepăiseți
a III-a (ei, ele)
  • cepăiesc
(să)
  • cepăiască
  • cepăiau
  • cepăi
  • cepăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cepăi

etimologie: