9 definiții pentru cenuroză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cenuróză sf [At: DN3 / Pl: ~ze / E: fr cénurose] (Med) Boală produsă prin dezvoltarea cenurilor în organismul uman sau animal.

CENURÓZĂ, cenuroze, s. f. Boală parazitară, mai ales la oi, provocată de larva teniei și localizată la creier; capie, căpială, căpiere. – Din fr. cenurose.

CENURÓZĂ, cenuroze, s. f. Boală parazitară, mai ales la oi, provocată de larva teniei și localizată la creier; capie, căpială, căpiere. – Din fr. cenurose.

CENURÓZĂ s.f. (Med.) Boală produsă prin dezvoltarea cenurilor în organismul uman sau animal. [< fr. cénurose].

CENURÓZĂ s. f. boală produsă prin dezvoltarea cenurilor în diverse organe. (< fr. cénurose)

CENURÓZĂ f. (mai ales la oi) Boală a animalelor domestice, provocată de cenuri și localizată în creier, manifestată prin amețeli, convulsii și mișcări dezordonate; capie. /<fr. cénurose


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cenuróză s. f., g.-d. art. cenurózei; pl. cenuróze

cenuróză s. f., g.-d. art. cenurózei; pl. cenuróze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CENURÓZĂ s. (MED. VET.) capie, căpială, (pop.) răsfug. (Oaie bolnavă de ~.)

CENURO s. (MED. VET.) capie, căpială, (pop.) răsfug. (Oaie bolnavă de ~.)

Intrare: cenuroză
cenuroză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cenuro
  • cenuroza
plural
  • cenuroze
  • cenurozele
genitiv-dativ singular
  • cenuroze
  • cenurozei
plural
  • cenuroze
  • cenurozelor
vocativ singular
plural