4 definiții pentru centruire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

centruire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: centru + -ire] Operație de practicare a găurilor de centrare la o piesă, în vederea prelucrării ei ulterioare la o mașină-unealtă.

CENTRUÍRE s. f. Operație de prelucrare a găurilor de centrare la o piesă, în vederea prelucrării ei ulterioare la o mașină-unealtă. – Din centru.

CENTRUÍRE s. f. Operație de prelucrare a găurilor de centrare la o piesă, în vederea prelucrării ei ulterioare la o mașină-unealtă. – Din centru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

centruíre s. f., g.-d. art. centruírii

centruíre s. f., g.-d. art. centruírii

Intrare: centruire
centruire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • centruire
  • centruirea
plural
  • centruiri
  • centruirile
genitiv-dativ singular
  • centruiri
  • centruirii
plural
  • centruiri
  • centruirilor
vocativ singular
plural

centruire

  • 1. Operație de prelucrare a găurilor de centrare la o piesă, în vederea prelucrării ei ulterioare la o mașină-unealtă.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • centru
    surse: DEX '98 DEX '09