opțiuni

2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CENTRÍST, -Ă, centriști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept, partizan al centrismului. 2. Adj. Care aparține centrismului, privitor la centrism. – Din fr. centriste, rus. țentrist (refăcut după centru).

CENTRÍST, -Ă, centriști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept, partizan al centrismului. 2. Adj. Care aparține centrismului, privitor la centrism. – Din fr. centriste, rus. țentrist (refăcut după centru).

centríst [At: DA ms / Pl: ~iști, ~e / E: rs чентрист] 1-2 smf, a (Persoană) care adoptă și practică centrismul. 3 a Referitor la centrism. 4 a Care este propriu centrismului. 5 a De centrism.

CENTRÍST, centriști, s. m. Adept, partizan al centrismului. Nu mai puțin periculoși pentru cauza proletariatului erau social-șoviniștii nedeclarați, așa-zișii centriști. Ist. P. C. (b) 230.

CENTRÍST, centriști, s. m. Adept, partizan al centrismului.

CENTRÍST, -Ă adj. Referitor la centrism. // s.m. și f. Adept al centrismului. [Cf. fr. centriste, rus. țentrist, după centru].

CENTRÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al centrismului. (< fr. centriste, rus. țentrist)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

centríst adj. m., s. m., pl. centríști; adj. f., s. f. centrístă, pl. centríste

centríst s. m., adj. m., pl. centríști; f. sg. centrístă, pl. centríste

Intrare: centrist (adj.)
centrist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • centrist
  • centristul
  • centristu‑
  • centristă
  • centrista
plural
  • centriști
  • centriștii
  • centriste
  • centristele
genitiv-dativ singular
  • centrist
  • centristului
  • centriste
  • centristei
plural
  • centriști
  • centriștilor
  • centriste
  • centristelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: centrist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • centrist
  • centristul
  • centristu‑
plural
  • centriști
  • centriștii
genitiv-dativ singular
  • centrist
  • centristului
plural
  • centriști
  • centriștilor
vocativ singular
  • centristule
  • centriste
plural
  • centriștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

centrist (adj.)

  • 1. Care aparține centrismului, privitor la centrism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

centrist, -ă (persoană) centristă

  • 1. Adept, partizan al centrismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Nu mai puțin periculoși pentru cauza proletariatului erau social-șoviniștii nedeclarați, așa-zișii centriști. IST. P. C. (b) 230.
      surse: DLRLC

etimologie: