8 definiții pentru centrism

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CENTRÍSM s. n. Curent politic conciliatorist, din interiorul partidelor social-democrate ale Internaționalei a II-a. – Din rus. țentrizm (refăcut după centru).

CENTRÍSM s. n. Curent politic conciliatorist, din interiorul partidelor social-democrate ale Internaționalei a II-a. – Din rus. țentrizm (refăcut după centru).

centrism sn [At: DA / Pl: ~e / E: rs чентризм] Curent politic conciliator din interiorul partidelor social-democrate ale Internaționalei a II-a.

CENTRÍSM s. n. Curent politic oportunist conciliatorist, ivit înainte de primul război mondial în interiorul partidelor social-democrate ale Internaționalei a II-a, care, sub pretextul adoptării unei poziții de mijloc între burghezie și proletariat, subordona interesele proletariatului intereselor burgheziei. Centrismul este o noțiune politică. Ideologia lui este ideologia adaptării, ideologia subordonării intereselor proletariatului față de interesele micii burghezii în cadrul unui partid comun. Această ideologie este străină și contrară leninismului. STALIN, O. XI 310. Leninismul s-a născut, a crescut și s-a întărit într-o luptă necruțătoare împotriva oportunismului de toate nuanțele, inclusiv împotriva centrismului. STALIN, PROBL. LEN. 374.

CENTRÍSM s. n. Curent politic oportunist, conciliatorist, ivit înainte de primul război mondial în interiorul partidelor social-democrate ale Internaționalei a II-a, care, sub pretextul adoptării unei poziții de mijloc între burghezie și proletariat, subordona interesele proletariatului intereselor burgheziei. – Rus centrizm.

CENTRÍSM s.n. Curent politic oportunist și conciliatorist apărut în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziție de mijloc, situată între oportuniștii fățiși și aripa revoluționară. [Cf. rus. țentrizm, germ. Zentrismus].

CENTRÍSM s. n. 1. curent politic oportunist și conciliatorist în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziție de mijloc, situată între oportuniștii fățiși și aripa revoluționară marxistă. 2. tip de coaliție politică ce grupează, împotriva partidelor situate la extreme, forțele situate la centru. (< fr. centrisme, rus. țentrizm)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: centrism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • centrism
  • centrismul
  • centrismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • centrism
  • centrismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

centrismsubstantiv neutru

  • 1. Curent politic conciliatorist, din interiorul partidelor social-democrate ale Internaționalei a II-a. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Centrismul este o noțiune politică. Ideologia lui este ideologia adaptării, ideologia subordonării intereselor proletariatului față de interesele micii burghezii în cadrul unui partid comun. Această ideologie este străină și contrară leninismului. STALIN, O. XI 310. DLRLC
    • format_quote Leninismul s-a născut, a crescut și s-a întărit într-o luptă necruțătoare împotriva oportunismului de toate nuanțele, inclusiv împotriva centrismului. STALIN, PROBL. LEN. 374. DLRLC
  • 2. Tip de coaliție politică ce grupează, împotriva partidelor situate la extreme, forțele situate la centru. MDN '00
etimologie:
  • limba rusă țentrizm (refăcut după centru). DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.